3 septembrie 2015

Vorbe mici pentru ganduri mari

Si cum trec anii...ne uitam in fiecare zi in oglinda si daca chiar in acest moment ai face asta nu ai realiza cat te-ai schimbat.
Luna aceasta se implinesc 5 ani de cand am dat viata acestui blog. Mai cu lipsuri mai cu zile aglomerate de cuvinte, au trecut.
Am recitit ceea am scris, am ras de cuvintele nepotrivite, m-am uimit de gandurile pe care le-am avut in acel timp si am realizat ca m-am schimbat: inainte visam mai mult, aveam timp mai mult sa imi gasesc cuvintele dar acum..traim intr-o lume ingandurata si cand trecem unul pe langa altul pe strada daca ne-am asculta gandurile am crea un razboi in mintea noastra. Ne ocolim reci, ne privim fara a simti ceva.
O lume indiferenta, poate si rea, o lume care a uitat sa traiasca frumos si fara lucrurile materiale. Cand esti prins in dansul timpului nu realizezi. Dar daca ai avea o telecomanda sa opresti pentru cateva minute tot ce se misca in jurul tau iar timpul s-ar misca mult mai incet, poate atunci ai realiza..ti-ai da seama cat timp petreci cu cei dragi, cat timp pretuiesti natura, cat timp ai pentru tine. Si ti-ai dori sa faci lucruri pentru sufletul tau...
Ma intrebam de ce nu am mai scris recent si nu-mi gaseam raspunsul; acum l-am aflat dar daca nu faci si schimbarea atunci cand realizezi ce trebuie schimbat, cuvintele sunt in zadar.
Fa ce ii place sufletului tau pentru ca daca nu il impaci pe el, nimic nu are sens in lumea asta.

24 ianuarie 2015

Sperante in desert

Pacat ar fi sa nu te mai iubesc nu sa nu te mai vad. Iubirea pe care o port in mintea mea imi da sperante, ma hraneste cu energia de care am nevoie pentru a ma trezi dimineata, de a merge la munca si de a ajunge seara acasa..si de la capat.
Fara sperante ce am mai fi? Greieri fara glas, case fara usi sau chiar oameni fara amintiri. Si in desertul mintii e cel mai greu sa te pierzi. Am pus un pas pe nisipul fierbinte in ziua in care ai plecat. Soarele dogorea si imi ardea lacrimile ce imi curgeau pe obraz. Am zis ca nu se merita.. Mi-e frica de necunoscut, sunt un om ce am propriile mele principii, asa ca m-am intors in lumea asta rece.
Se spune ca uneori realitatea doare. Doare ca frigul ce te loveste iarna peste fata.
.........................................................................................................................
Dar ce ar fi fost daca nu te mai iubeam si totusi te vedeam mereu? In mintea mea ar fi fost un desert prin care tu nu trecusei vreodata. Sau o viata intreaga de amintiri ce le-as scurge prin ochii tai cand te-as privi. Un anotimp friguros s-ar petrece in corpul meu cand as trece mana prin parul tau..dar totusi eu am sperante, traiesc, iubesc.

11 noiembrie 2014

Poveste

Daca as spune ca povestea aceasta este din carti as minti. Dragostea nu vine fortat cum nici foamea mancand. Mereu am fost o fire pesimista si desi ma descurajam pentru ca iubirea ma ocolea, in ultima bucata din adancul sufletului speranta lucea ca o flacara slab nestinsa. Dupa dezamagiri continue ca la xerox, dupa nopti nedormite si planse s-a intamplat ceva. Si cum lucrurile bune vin subit, incet transformate in cele mai simple lucruri eu nici nu am bagat de seama. Era o dimineata ca toate celelale insa seara urma sa fie altfel; urma o seara lunga in care urma petrecerea de nunta a prietenei mele. Aveam o rochie rosie iar el un costum negru frumos asezat pe corp. Nu stateam la aceeasi masa dar ochii ni se intalneau pana m-a invitat la dans..nu inainte sa ia de la masa o floare mai rosie ca rochia mea si sa faca acel gest frumos, ca o invitatie la dans.
Dupa un an, aceeasi privire, a 1000a si ceva floare si acel dans, din cand in cand.

28 octombrie 2014

Inceputul ultimei scrisori

"Nu mai am cuvinte si m-ai intrebat daca ai fost buna la ceva.. da, sa ma lasi mereu fara cuvinte si nu zambi ca nu in sensul acela bun. Te-am considerat mereu frumoasa, buna, sincer si cu ambitia ta te-ai straduit sa imi arati contrariu..si nu pentru ca nu erai cum te credeam dar doar ca sa nu fie ca mine. Ambitia ta si orgoliu te-au ridicat in ochii tai dar nu si in ai mei. Ai vrut sa fi peste oricare alta si asta e bine; dar cand ai inceput sa fi peste mine si apoi peste noi doi am inteles ca este ceva ce depaseste relatia noastra: este vorba doar despre persoana ta.
Cand iti spuneam ca sunt nebun, nebun dupa tine ai ras si ti-ai luminat fata. Iti placea ce auzi desi imi repetai continuu sa fiu serios si imi stergeai speranta ca o sa ma intelegi, speranta ca o sa imi zambesti cu ochii sclipind de bucurie. Insa tu ma priveai de sus si atunci si in momentele in care eram suparat si lasam privirea in jos. 
Singurele momente in care te priveam de sus era atunci cand eram deasupra ta; iti placea sa opui rezistenta, iti placea sa te strang la pieptul meu ca sa imi simti inima batand, iti placea sa ma simti parte din tine. Imi spuneai ca niciodata nu te inteleg si da, aveai dreptate. Ce as putea sa inteleg de la un leu sau oricare animal de prada care il privesti din departarea si chiar daca ai avea mancare sa ii dai te prefera pe tine la cina? 
Mi-a placut la tine hotararea, misterul, felul in care stii sa iubesti..sau cel putin am crezut ca este un fel de a iubi.
....Te-am inteles desi nu te intelegeam. Paradoxal dar de fiecare data cadeam ca un sclav al pasiunii si al focului din ochii tai. Te aprobam desi nu ma obligai, te iubeam desi nu-mi dadeai motive, te doream desi nu insistai fiind deajuns doar sa imi arunci o privire.
Insa acum simt ca nu mai pot lupta, nu mai pot duce lupta cu tine, cu pasiunea asta care pe tine te hraneste si te satisface iar pe mine ma oboseste..."

Semneaza
Al tau suflet, ca din mine a ramas doar umbra.

16 octombrie 2014

Ce mai spui cand nu mai e nimic de zis

Si am ramas fara cuvinte, doar gandurile mai rasuna infundat prin mintea mea incurcata. Si nu e de rau, e despre tine, e de bine. Este ca un eseu despre prezentul perfect si viitorul promitator. Despre sentimentele frumoase ca un copil ce se mandreste cu jucaria lui.
Orice copil crede in povesti si eu cred desi nu mai sunt un copil..cred in ce am adica, cred in tine. In zambete daruite nu furate, in ce oferi nu ce astepti..
In povestea mea totul este perfect; pentru tine sunt doar eu, pentru tine e important sa ma vezi fericita. Pentru mine e important cum ma vad eu prin ochii tai; perfecta, ca niciodata.

 Daca nu crezi in povesti nici ele nu cred in tine.

26 septembrie 2014

Ganduri de seara

Te-am cautat peste tot. Strazile par tot mai reci si pasii mei rasuna tot mai adanc pe asfaltul inca umed de la ploaie. Ratacesc de un ceas...nu te gasesc, nu mi-e frica de nimeni si nimic, nu imi este frig, nu mai am baterie la telefon si este prima oara cand nu imi pasa.
Nu te gasesc si simt ca acel gol din suflet incepe sa imi inunde tot corpul pana devin transparenta..intr-o noapte slab luminata. Traversez pe rosu, traversez in nestire, tocurile imi urmeaza pasii, obosite, murdare, triste.
Nu te gasesc si ceasul sta in loc pana te zaresc. Nici oamenii nu mai trec pe strazi parca si ei tristi pentru mine. Nici stelele nu mai sclipesc mandre pe cer, nici vantul nu mai are curaj sa adie.
Unde sa te mai caut?
Sa disper, sa te uit, sa te inlocuiesc?

E banal, prin vene imi curge sange, defapt adevarul e ca tu esti cel mai sanatos sange care imi inunda corpul.

14 septembrie 2014

Cand zambim?

Cand vrei sa zambesti fa-ti o poza. Sau mai bine bei o cafea si iti faci mai multe poze..

Este vorba de acele momente simple fara pretentii si compromisuri. Cafeaua pe care o bei indiferent de ora si zambetul colorat de ruj sau nu, in care te regasesti.
Diminetile in care te trezesti devreme desi nu ai nimic de facut, serile in care nu conteaza la cat adormi si clipele pe care nu le cronometrezi pentru ca esti in vacanta.
Momentele alaturi de persoanele care au la randul lor zambete frumoase.

24 august 2014

Am ceva frumos...sufletul.

Stam fata in fata ca in sala de judecata. Am mintit, am fost un om rau, am gresit. Diferenta este ca am recunoscut si ca in fata mea am o oglinda.
Printre multimea de defecte trebuie sa ai ceva bun, ceva ce nu se altereaza in timp. Ceva palpabil sau nu; desi daca te gandesti la corp te dezamagesc, nu e acel lucru vesnic de care vorbeam. Deci gaseste altceva..
Stiu ca nu sunt cel mai perfect om dar:
-iubesc peisajele frumoase
-iubesc animalele
-iubesc clipele pline de efect
-iubesc sa cred in semne
Si printre multe altele:
-iubesc oamenii care au ceva frumos ca si mine...sufletul.

24 iulie 2014

Ce stim despre barbati

Camasa este impecabila, pantofii lucesc si sunt ca noi scosi din cutie, nu mai ramane decat sa isi puna ceasul la mana si sa isi dea cu parfum. Isi trece pentru ultima oara pieptanul prin par iar zambetul este la locul lui. 
Un barbat adevarat sau doar un cuceritor ieftin cu replici ca la carte? Sau mai bine spus....produsul femeilor din jurul lui sau un inamic care trebuie inlaturat inainte de a patrunde in lumea pura si roz a femeii?
Imaginea barbatului perfect (sa ne intelegem, barbatul perfect pentru fiecare) este pe atat de diferita pe atat de comuna. Ne dorim lucruri comune, banale, simple, dar cu un impact puternic. Si cine nu stie ca lucrurile 
cele mai simple sunt cele mai greu de obtinut...


Sa trecem la subiect: 
  1. Un barbat -ca daca spun adevarat, este deja pleonasm- nu insemna ca trebuie sa isi calce pe principii si sa lase capul jos in fata unei femei; nu asta ne dorim. O femeie isi doreste un barbat puternic care sa stie sa isi exprime punctele de vedere, sa nu o aprobe daca nu are dreptate, sa nu o ierte imediat cand greseste ci sa realizeze singura. 
  2. Un barbat este atragator si in pijama, trening, la plaja, la munte etc...mai ales imbracat in costum (indiferent daca are patratele sau nu-pentru ca patratelele pline cu respect si bun gust conteaza). Un barbat arata bine si in cel mai urat loc.
  3. Un barbat este mai mult sau mai putin romantic; romantisul lui este ascuns si il transmite mai multe prin priviri si fapte (nu prin declaratii infinite, cuvinte dulci ce provoaca diabet si...atat)
  4. Un barbat cand greseste recunoaste, dar nu isi lasa orgoliul la o parte. Mai exact, nu se da in spectacol si stie cum sa isi ceara scuze la momentul si locul potrivit. In fond, cat de rau ar putea gresi un barbat (adevarat)?
  5. Un barbat e artist in felul lui; muzica, desen, dans, arta culinara (de ce nu) etc. Pe langa faptul ca o femeie il priveste altfel, acest lucru inseamna pe langa o ocupatie in plus un mod de a privi viata-un caracter mai frumos.
  6. Un barbat stie ce e respectul si il aplica; de la tinutul usii in locuri publice si prezentarea unei femei intr-un mod elegant in fata prietenilor, pana la decizia de a pleca dintr-o relatie inainte de a deveni toxica.
  7. Un barbat cand iubeste nu se gandeste mai mult la el sau femeia de langa el; stie sa tina un echilibru si cand sa il incline intr-o parte si in alta.
  8. Un barbat se gandeste de mai multe ori inainte sa ia decizii si atunci cand o face nu aduce explicatii fara sens. De exemplu intr-o despartire nu jigneste, tipa sau minte pentru a iesi mai repede "cu camasa curata" ci este corect si spune adevarul chiar daca este dureros.
  9. Un barbat adevarat stie ca surprizele placute incanta orice femeie si nu se da la o parte cand este vorba sa surprinda frumos pe cineva. 
  10. Un barbat nu intelege femeie de langa el, dar compenseaza asta facand-o fericita.

La acestea se adauga desigur multe altele dar am sintetizat putin. Esti barbat, ai citit articolul si te regasesti in unul din punctele de mai sus sau .... in nici unul? Concluzia iti apartie.


P.S.: Si da! Conteaza ceasul de la mana.

23 iulie 2014

Despre tine

"Ma gandesc mereu la tine desi nu stiu cine esti. Esti visul meu de vara, ploaia de toamna si zapada de iarna. Vreau sa te chem si sa apari din nestire si sa nu mai dispari. Sa oprim timpul in loc printr-un sarut, sa imi pierd diminetile cu tine si serile sa mi le presari cu stele.
Oricine are un vis iar al meu doar langa tine vreau sa mi-l implinesc. Sa fii impulsul ce ma trezeste in fiecare dimineata devreme, zambetul ce ma hidrateaza si masa sanatoasa ce imi da energie..."
Si mi-ai astupat ochii cu mainile iar eu m-am prefacut ca nu stiu cine esti.
Parfumul te-a tradat, inima iti batea in ritmul pe care doar eu il stiu.
- Ce mai compui?
Eu acoperindu-mi foaia cu mainile incerc sa zic ceva dar ma intrerupe:
- Orice ai fi scris acolo sunt sigur ca ti se intampla. Poate inca ti se pare ireal dar...nu ma mai cauta, sunt al tau deja.

22 iulie 2014

Ganduri de iulie

Unii dintre noi luam tot ca atare orice intamplare si nu tinem cont de semne. Altii suntem parca responsabili sa gasim o explicatie pentru orice si suntem numiti de restul 'cei care gandesc prea mult'.
Dar cum poti ignora tot ce e in jurul tau? Cum poti trece pe langa primejdii cu sufletul in fata si nu iti opreste respiratia pentru o secunda? Toate la un moment dat se vor intoarce cand tu faci numai rau. Si ai sa ma contrazici ca rau inseamna sa dai in cap cuiva sau sa furi si tu nu esti un infractor sau criminal? Asa credeam si eu. Esti....infractor de suflete si sentimente..criminal in dragoste si armonie.
Ca un butoi in care curge de pe streasina picatura cu picatura ploaia torentiala ce s-a terminat acum cateva ore, ca un pahar in care te incapatanezi sa pui bere repede si mai multa desi stii ca spuma o sa iasa dupa aceea...asa se aduna tot raul care il faci.
Am gresit si n-am incetat sa gresesc. Am ras, am zis ca se poate si fara mine, m-am suparat, am avut momente in care am cedat, am facut alegeri gresite, am ignorat ce am vrut si am facut lucrurile fara sa tin cont de semne. N-am ascultat, am continuat si am facut tot ce am vrut cu sufletul indoit si fals regretand. Pana intr-zi cand acel butoi s-a umplut.
Important nu e sa fi unul din oamenii de care am zis la inceput, ceea ce conteaza este ca sa vezi unde ai gresit si daca ti se ofera sansa sa indrepti ceva...nu trece pe langa ea.
Pacat ca realizam ce am gresit cand deja pierdem ceva si nimic nu mai poate fi ca inainte. Este vorba despre momentul ala in care trebuie sa platesti tot ce ai stricat. Sa speli vasele la restaurant daca ai consumat mai mult de cat ti-ai permis.
E o pedeapsa si o sansa in acelasi timp?

22 iunie 2014

Am trecut de faza in care te cautam prin vise, am ajuns sa te cunosc si in realitatea asta ciudata

III.
 
Astazi este aglomerat ca in fiecare dimineata. Mi-am luat liber de la munca desi sunt sigur ca la urmatoarea invoire o sa fiu direct dat afara pe motiv de scuze inventate. Dar de data asta nu imi pasa, desi dragostea sau... obsesia pentru o femeie nu-mi platea ratele la banca.. dar in viata trebuie sa mai si risti decat sa regreti. Asta este alta discutie in care nu ma bag-nu prea ma pricep la vorbe desi in capul meu circula zilnic milioane.
De tot maruntul opresc si imi bag benzina desi nu am mancat nimic in dimineata asta. Oricum stomacul este umplut de un gol, paradoxal, plin. Este exact aceeasi senzatie pe care o ai la prima intalnire cand iti transpira mainile, vocea iti tremura si esti atat de stangaci incat nici nu esti in stare sa te prefaci si sa nu te faci de ras.
Intr-un final cuprins de ganduri, idei si filme in care principalul actor sunt eu, ajung la spital. Strecurandu-ma printre aglomeratia asta pe care am inceput sa o urasc imi gasesc un loc de parcare si parchez in graba mai prost ca o femeie. Trantesc usa masinii si grabesc pasii sa intru in spital ca un doctor gata sa intre in operatie. In fond, ma simt important cand imi fac loc printre pacienti si asistentele care se uitau la mine ciudat gata sa ma atace ca niste lei ce te miros de cand intri in cusca lor. Asa ca am sa le dau de inteles prin atitudinea mea: sunt "de-al locului". Dar distractia dabia acum incepe: cum o gasesc printre atatia pacienti? nici macar nu ii stiu tot numele...asta inseamna sa pleci la drum fara sa gandesti un plan si sa mergi la sigur. Ma opresc pe culoar, parea o sala de asteptare, ma sprijin de o masa care ma rugam sa nu se rupa.
Nu am stiu de ce m-am oprit tocmai acolo, la etajul 2 (in afara de faptul ca obosisem sa urc atatea scari) pana nu am vazut pe cineva cunoscut. Era ea, acea femeie frumoasa care imi intindea cafeaua in fiecare dimineata, iar de data asta parea ca are ceva angelic in spatele halatului alb de spital.

5 mai 2014

Mediocritate

Ai nevoie de ceva, iti lipseste ceva. Defapt stii dar nu vrei sa spui, sa te auzi, sa te acuzi..ajungi sa crezi ca sufletul tau frumos s-a patat de atatea regrete si pasi gresiti, ajungi sa te uiti in oglinda si sa intrebi cu ce ai gresit. Ca ti-ai dorit fericire si liniste..dar ce, ai uitat? in lumea asta nebuna nu exista vise frumoase si ape limpezi. Nu exista munti vesnic mareti sau oameni nemuritori. Ai uitat ca esti doar un visator care crede ca filmul de aseara este inspirat dintr-un fapt real.
Si te uiti din nou in oglinda si incerci sa te atingi, dar ce atingi este rece..ai sufletul prins in lanturi si astepti sa iti fie eliberat dar nu vine nimeni. Poti sa strigi cat vrei ca nimeni nu te aude; este la fel ca in cosmarul acela in care tipi si nu te auzi, in care alergi si stai pe loc. Este mai mult decat un cosmar pentru ca din realitate nu te poti trezi...
Pui tot ce ai mai frumos pe tine insa nu realizezi ca pui niste lucruri fara suflet pe un ... suflet.
De-ar fi numai oameni ca tine pe strada realitatea nu ar mai exista.