12 noiembrie 2011

Incep sa ma descopar cu adevarat si nu vreau...doar pentru ca mi-e frica de mine sau pentru ca pe urma unde ar mai fi misterul? pai cum zice si vorba: ne cunoastem numai cand ne gasim in fata propriilor noastre limite. Si aici se afla si un raspuns .... propriile mele limite...pe care incep sa le ating. Nu cu degetul, nu cu mana; cu sufletul si mintea. Ziua in care limita lumii mele va atinge cerul, va izbucni un adevarat razboi. Intre mine si lume, intre mine si limitele mele....intre tot si mine, totul impotriva mea.

Omul iubeste suferinta. Adrenalina durerii si tipatul neputintei. Inima bate mai tare, sangele o ia razna aiurea prin vene...
Omul iubeste dragostea... focul si fumul de dupa..suntem indragostiti de amintiri, de parfumul de vechi si de muzica.
Omul iubeste haosul... nebunia din jur, clipele rasturnate, valoarea timpului pierdut.
Omul iubeste sa fie mintit, sa fie pe marginea prapastiei, sa danseze in ploaie, sa bea, sa raneasca, sa adune sperante false, sa viseze la imposibil, sa faca lucruri interzise.
                                                 Omul iubeste sa urasca..............

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu