9 septembrie 2012

Cateva ganduri de septembrie

Si m-am saturat sa aud cum striga si nu o bag in seama...constiinta. Iar regretul adanc imi sapa in minte. Pot sa fac mai mult si o sa fac...si chiar ce imi place...dar nu acum, nu maine. Poate peste o luna, peste sase luni sau peste un an.

Si m-am saturat de oamenii care nu stiu de capul lor, care sunt asa cum sunt...oameni care nu stiu ce inseamna prietenie, incredere, respect, rusine...oamenii care desi glumesc, nu o fac intr-un mod fin si destept..oameni care desi zambesc si rad, o fac intr-un mod banal.
Oamenii desi sunt multi si diferiti ca personalitate si stil, sunt de trei feluri pentru mine:
-cei care nu stiu cum sa fie (nevinovati si naivi)
-cei care nu stiu ce inseamna prietenia, increderea, respectul, rusinea
-cei care sunt de nota 10.

Si pot ierta greselile celor de nota 10 si oarecum celor care nu stiu cum sunt...insa ceilalti nu merita nici a doua sansa...in nimic.
Si ma uit in jur si vad oamenii care uita sa fie......oameni.
Si eu critic, judec...si eu gresesc si o sa gresesc in continuare.......dar nimeni nu ma cunoaste atat de bine, dar ca sa o iau pe ocolite:
*cum se intampla de obicei: oamenii dau cu piciorul poate la cele mai bune alegeri din viata lor....

16 august 2012

Aici, acum si mereu

Imi bate inima si asa simt ca traiesc....bataile inimii ce candva ma linisteau, acum ma nelinistesc...
Se spune ca fiecare are un scop pe acest Pamant, dar scopul meu care este? Nu l-am descoperit inca, sau chiar nu o sa am habar vreodata...stiu doar ca ma afund in diferite ganduri, in diferite culori din care nu gasesc iesirea...
Ciudat si bizar trece timpul atunci cand toate gandurile se contopesc si formeaza un nimic; si nimicul acesta din mine e cea mai mare comoara pe care o am. Zau, as vrea sa ma imbogatesc in fiecare zi, cu toate ca bogatia ar veni odata cu distrugerea.
Imi mut privirea cand pe pat, cand pe geam, cand pe jos....si stiu ca acolo nu sunt sigur; undeva sunt sigur, dar nici prea sus, nici prea jos, nici la mijloc.....
Poate ca ma simt asa pe jumatate pentru ca cealalta este altundeva....si NU ducandu-ma cu gandul la acea poveste de dragoste copilareasca, in care cuvantul jumatate nu reprezinta nicidecum un tot unitar.
Si nu e vorba nici de acele poze colorate pe care le trimiti cuiva sa-ti arati dragostea.
Vorbesc de acea legatura despre care nu multi vorbesc...
Ca sa nu vorbesc prea mult, cine cunoaste....stie(tot ce am zis aici.)


Am nevoie de o sticla de vin rosu si mult parfum...sau de acel cineva, cu acel parfum.


Mesaj pentru acea jumatate, in cazul in care cineva chiar ar putea sa ii transmitaa:

"Eu nu te-am uitat, te astept inca aici, negresit si chiar daca nu ai venit pana acum, eu tot am incredere in tine, pentru ca esti o parte din mine...Si cum as putea sa imi tradez eu sufletul?"

3 august 2012

Ceva altceva

Uita-te bine la poza cu mine in care incep sa ma dezbrac,
Nu sunt inger nu sunt nici drac, sunt doar eu si te plac...

Mergi cu degetele peste formele mele usor,
Iar apoi imagineaza-ti ca sunt chiar acolo langa tine in dormitor.

Te-am vrut de la inceput si nu m-am potolit,
Ca un copil cuminte m-am tot mintit...

Mint, rad, barfesc, ironica, rea si buna,
Ia-ma de mana si sunt sigura ca ideea asta e mai buna,
Decat sa te uiti la mine ca si cum nu exist, anost,
Fara sa-mi dai sansa sa te cunosc.


14 iulie 2012

Prin alta lume

Asta e o altfel de poveste...este despre lumea mea nevazuta. Despre corabiile care aluneca in marea albastra in vreme buna, dar si neagra in vreme rea... despre pasarile albe ce capata nuante cenusii cand ploaia se abate din senin. In lumea in care totul este posibil incat petalele cad din cer si te intrebi de unde, in care soarele zambeste cand vrea el si ii vezi trasaturile fara sa te sperii.
Cand ma sufoc in aerul parfumat de vara deschid larg geamul si de unde, nu stiu, dar vine o adiere mai placuta ca o mangaiere.
Ma atinge pe umar si nu cred ca e doar vantul...ma intorc fara frica pentru ca sunt in lumea mea si in lumea mea teama nu s-a nascut..
-Vreau sa te vad zambind ca atunci....spuse EL.
-Ca atunci cand ...ce? 
-Ca atunci cand m-ai intalnit... si zambeste negresit.
Plec ochii peste buchetul de flori de pe masa si in acelasi timp ma lovesc de o multime de ganduri. Dar EL nu ma lasa asa, imi apuca fata usor cu mainile lui puternice dar fine ..Ma cunoaste prea bine.Continua sa zambeasca; nu inteleg de ce si incerc sa aflu.
-Nu am cum sa fiu altfel...tu ma intelegi cel mai bine dar esti numai aici in lumea mea..si fac o pauza scurta..eu nu pot trai in lumi paralele, asa ca spune-mi: de ce imi zambesti mereu?
-Chiar daca ma intrebi ai habar deja...
Ma uit si mai mirata la el si ma ia de mana, dar nu cum mi-am dorit..si e ciudat, pentru ca simt ca stie asta.
Nu stiu cum se face dar stiu totul si tot ce stiu....e si in mintea lui.
S-a departat putin dar nu inainte sa imi spuna ca data viitoare imi va darui ceva....si a disparut din camera...

Nu o sa imi fie dor de el, ciudat...nu sunt nici curioasa ce o sa-mi daruiasca...si totul pentru ca stiu ca EL este mereu aici, oricand am nevoie...........in lumea mea....


Este dragoste asta? Sau ce este?

8 iulie 2012

Am invatat ca daca plang nu inseamna ca cineva se induioseaza.
Am invatat ca daca sunt alaturi de cineva care plange nu-mi va fi intors favorul.
Am invatat ca daca oamenii nu au doua fete se pot folosi si doar de una pentru a-si atinge scopul.
Am invatat ca lucrurile simple sunt cele mai bizare cand le ai.
Am invatat ca fericirea cand o ai pare o iluzie, iar atunci cand o pierzi intelegi ca a fost acolo.
Am invatat ca fericirea costa.
Am invatat ca daca sunt intr-un fel, nu si persoanele de langa mine simt asta.
Am invatat ca oricat ai invata mereu te lovesti de lucruri noi.
......

Nu am invatat cum sa ma schimb...

23 iunie 2012

Si (EU) m-am indragostit de tine..

"Mi-e dor de al tau sarut pe care doar un vis l-am avut...si daca nici acolo nu a existat tot imi lipseste. Este in mintea mea, dar nu este de ajuns."

Isi da o palma peste cap si striga in gura mare: TREZESTE-TE! Nu ii place sa viseze la ceva ce nu va avea niciodata. S-a saturat sa fie doar visul unei fete care isi pune in minte ca vrea ceva, dar din pacate.... nu va avea niciodata. Nu a invatat nici acum ca acea copila rasfatata care plangea putin si obtinea jucaria preferata, nu poate face la fel si cu oamenii.... nu intelege diferenta. Il vrea si nu stie cum sa faca. Are tot felul de planuri diabolice pe care si le schimba de la o zi la alta. Nimic nu-i convine si de la o vreme este foarte pretentioasa.
Isi musca buzele de fiecare data cand se uita pe geam si spera sa il vada printr-o minune, macar sa vada pe cineva asemanator lui. Ii vine sa cerseasca o clipa de iubire si ar fi in stare sa faca orice compromis....doar asa e ea, sclava pasiunii.
"E ceva gresit in asta?"
Nici cu prietena ei nu mai vorbeste de cand se gandeste la el si nu o afecteaza nici macar putin.
Doar un lucru bun i se intampla... de o saptamana asculta toate melodiile pe care inainte nici nu vroia sa le auda... Isi pune castile, se indreapta catre usa; e tarziu si trebuia sa fie deja in statie. Nu mai ramane decat sa numere zilele pana cand pasiunea ascunsa pentru EL va disparea...


9 iunie 2012

...

Am vrut sa fac o pauza, si pauza a durat cam mult...curajul de a scrie s-a pierdut intr-o dimineata de vara tarzie dupa atatea ploi monotone. Dar de ce sa ma plang, in fond imi plac ploile reci de vara...imi place si sufletul tau inghetat care imi zambeste printre gratiile ruginii.  Uite asa m-am luat cu vorba si te-am uitat la geam langa perdeaua cea rosie... a venit caldura, mi-am pus ochelarii de parca mi-as fi pus o masca...folosesc in exces rujul cel rosu, imi pun "masca" si ies.....ma instruiesc de la iesire sa nu zambesc, parul sta perfect strans intr-un coc si sufletul e la locul lui.....in lanturi.

10 aprilie 2012

Nu e rau daca esti nevoit sa inveti ceva... e un lucru rau daca nu stii ce si cum sa inveti. Daca refuzi sa inveti.....
Viata iti ofera posibilitati si sanse, dar si oameni care au rabdare sa te faca un om mai bun/referitor la calitate. Sa dai cu piciorul la o persoana care te primeste inapoi de atatea ori, e ca si cum ai refuza sa iei un tratament cand esti bolnav...sau orice comparatie va vine in minte voua. Dar si asta e o boala...pe psihic, atunci cand iti vrei raul.
Daca vrei sa schimbi ceva nu mai crede ca tot ce vrei tu sa crezi e litera de lege; pierzi. Timp, persoane...
Si cu toate astea, te pierzi si pe tine: ambitia, respectul, onestitatea, sinceritatea....omul de calitate din tine care poate exista sau nu a existat niciodata.

23 martie 2012

Doar Eu.

Fara sa vreau aplic teoria timpului pierdut si ma pierd printre oameni cu mapa in mana. O misc in fata si in spate asteptand nerabdatoare la semaforul care tocmai a anuntat culoarea Rosu. Scot o oglinda repede din geanta sa-mi controlez rujul cu care m-am dat cu mare grija in dimineata asta. Insa intre timp se face verde fara sa observ si vad in oglinda chipul unei femei de varsta a treia care se uita urat la mine ca ii stau in drum. Grabesc pasul, este o zi importanta pentru mine si nu vreau sa las micile detalii sa ma supere. Incerc sa ma strecor prin multimea de oameni astfel incat sa nu calc pe nimeni pe picioare..si nu de alta, dar am tocurile cele noi. E prima oara cand le incalt si tare mi-e sa nu ma tradeze cumva. Mai ales azi.... Urasc trecerile si semafoarele.. Profit de ocazie asteptand la un alt Rosu si imi aranjez camasa in geamurile masinilor care trec. Intorc repede capul sa vad daca si de data aceasta o pereche de ochi sunt atintiti catre mine. Se pare ca nu si trec mai departe linistita.
Aleg sa mai scurtez din drum si trec prin parc...(va urma)             

II.

Invart ceasul de la mana sa vad cat arata ora (stiam ca imi e larg pe mana, dar m-am incapatanat sa il iau deoarece imi placea prea mult). Nu pot sa ajung cu o ora inainte, asa ca profit ca sunt in parc si ma asez pe o banca. Scot iar oglinda, parca obsedata de felul in care arat, insa de data asta ma privesc in ochi... Si simt ceva ciudat, simt ca o alta persoana ma priveste si acea persoana vrea sa imi spuna ceva, dar nu poate. Vad nori si lacrimi in ochi prin oglinda...imi vine sa sparg oglinda si odata cu ea mitul cu anii de ghinion. Nu-mi place ce vad si imi repet obsesiv in minte ca azi nu trebuie sa se intample nimic rau. Mana mi-o simt inclestata si nu pot sa imi dau oglinda din fata ochilor...ma doare capul si ii inchid. Un vant de primvara imi trece usor prin par si simt mirosul trecutului. Si am cunoscut destul de bine mirosul- tot trecutul mi-a trecut prin fata ochilor; anii de copilarie, prima iubire, primele lacrimi, reusitele din liceu....dar cu ce scop? Si la final imi vin in minte ochii mei din oglinda. De data asta aveau o culoarea nedefinita. Incerc sa ma trezesc din aceasta nostalgie insa ceva imi spune ca mai dureaza. Sa ma nelinistesc sau sa imi accept soarta? Am multe de invatat si parca ce invat acum nu se compara cu nici cea mai tare teorie, nici cu zece carti citite... (va urma)
                           

22 martie 2012

M-am indepartat de lucrurile ceresti pentru o perioada...am decazut in adancul trairilor intense, pline de pacat si fara prea multa logica. Am devenit un inger rau..nu mai pun intrebari, nu mai astept raspunsuri si explicatii. Si nu dau nimic. Vreau sa plutesc pe o apa limpede intr-o zi de Aprilie si sa visez la ceva ce nici nu am visat vreodata. Si plutind asa sa imi fac un plan fara reguli si obligatii, doar drepturi.



16 martie 2012

Ideea e ca nu este nici o idee...

Mi-ar fi placut sa cunosc in trecut unele persoane care le-am intalnit in prezent....

2 martie 2012

Arta de a nu intelege.

Gandesc pentru multi dar nu si pentru mine.. Simt un gol si acesta se aduna si se inmulteste, mai greu ca in matematica. Si nu sunt povesti, este pura teorie; 1+1=2 si nu POATE 2. E o teorie despre a avea doar doua optiuni, alb sau negru, da sau nu, ai castigat sau ai pierdut...e ca in dragoste: iubesti sau NU.
As schimba lumea, dar lumea mea. Acolo sunt multe ganduri care nu traiesc in armonie; vecini care se cearta, razboaie, o lume nebuna. Noroc cu eclipsele de muzica si parfum...ele calmeaza lumea si toate gandurile petrec ca niste betivi care cand se aduna sa bea sunt prieteni, nu dusmani.
Echilibrul este armonia perfecta si ordinea primara. Echilibrul este visul frumos la care viseaza toti "locuitorii" din lumea mea...
Si toate vin si toate trec si iar de la inceput, incepem un nou sfarsit. Vreau ceva nou si noul nu ma vrea. Singura solutie este ca toata lumea mea sa cada...sa moara toata gandurile, sa nasc altele si sa le manipulez dupa bunul plac...



Inceputul a reprezentat pana acum doar 3% ...... Razboiul incepe dinaintea inceputului; sfarsitul nu este o concluzie, este un " mai vreau".

21 ianuarie 2012

Punct si nimic mai mult

Clipe fara rost inchise in mine, in minte, in emotii in sufletul prafuit de amintirea timpului ce s-a scurs cronologic in mintea mea. Traiesc in mine, mint in mine .... raspund la intrebari ce nu au fost puse, pun intrebari ce nu au raspuns.... am vrut totul si am vrut si nimic. Nimicul a inceput sa reprezinte totul pentru mine. Vantul de afara incepe sa mi para mai cald si incep sa ma imprietesc cu ploaia. Respir aer inecat in parfumul altora si trec printre straini cu ochii inainte. Doar visele ma mai tin pe loc, aici, acum. De ce? Cum? Cand? Unde? Nu stiu. Dar incepe sa-mi placa nesiguranta ce pluteste in clipa ce bate precum inima la usa din fata ochilor mei...

3 ianuarie 2012

Clipe personificate de imprumut

Si rad asa cum rasul adevarat inunda lumea de fericire. Si intorc capul cu o miscare lenta, ca in filme, parul imi flutura usor in parti si te vad pe tine la masa alaturata. M-am oprit suspect din ras si m-am intors cu privirea la locul gol din fata mea. Ii spun prietenei mele ca trebuie sa inchid ca a venit mult asteptatul iubit al meu; insa mint-mint pentru ca tot singura sunt la masa. A fost nevoie sa mint pentru ca intalnirea fugara cu privirea lui m-a lasat fara alte cuvinte. Mi-e frica sa mai intorc capul....macar daca as fi vazut cu cine mai era la masa...daca era cu o femeie? si daca era cu o femeie ce? poate era mama lui, sora.....cea mai buna prietena...ultima varianta pe care gandurile o refuza este : o iubita...sau poate amanta...ma opresc si opresc si paharul cu vin care vroiam sa il duc la gura si ma bufneste rasul de mine, cat de departe ma poate duce valul... Si totusi iubitul meu n-a sosit.....ma incrunt putin dar incerc sa imi iau gandul si sa ma concentrez in continuare la cel ce se afla la masa din spatele meu. Dupa inca cinci sau ....zece minute de stat pe ganduri ...ma hotarasc sa-mi intorc privirea, de data asta mai indrazneata....dar cand colo ce sa vad......locul la acea masa.....era gol. Sa rad sau sa ma intristez. Aleg sa zambesc...intre timp a aparut si iubitul meu, cu o femeie la brat. Iar trebuie sa ma ascund dupa meniu, noroc ca este destul de mare. Nu mai este cu bruneta de ieri si de mult timp nici blonda care se afla dupa acest meniu imens, ascunsa......
Clipa vesnica a magiei a disparut. Paradoxal, dar adevarat. M-am trezit in parfumul florilor de iarna. Am incetat sa cant acel cantec ce-l cantam in fiecare an cand ma simteam singur si am ridicat ochii spre cer, privind praful magiei cum se ridica. As fi vrut ca doua perechi de ochi sa se uite spre cer in acest moment: tu si eu.
Insetat de focul amintirii tale incep sa ma trezesc din magia nemarginita la care speram si ma afund in gandurile mele...in care esti tu. Nu-mi place ce se intampla, dar tind sa cred ca-mi place sa-mi fac rau. Ma hranesc cu dureri, cu rani in suflet si imi sting setea cu lacrimi. Asa e viata sau doar eu? Asa li se intampla tuturor sau doar mie? Cu un rasuflu usor ma ridic de pe multimea de flori pe care le-am strivit....si da! nu era la figurat, chiar m-am trezit in parfumul lor/pe ele. Si incep sa cant si pe tine vazandu-te ca te bucuri de muzica mea.