21 ianuarie 2012

Punct si nimic mai mult

Clipe fara rost inchise in mine, in minte, in emotii in sufletul prafuit de amintirea timpului ce s-a scurs cronologic in mintea mea. Traiesc in mine, mint in mine .... raspund la intrebari ce nu au fost puse, pun intrebari ce nu au raspuns.... am vrut totul si am vrut si nimic. Nimicul a inceput sa reprezinte totul pentru mine. Vantul de afara incepe sa mi para mai cald si incep sa ma imprietesc cu ploaia. Respir aer inecat in parfumul altora si trec printre straini cu ochii inainte. Doar visele ma mai tin pe loc, aici, acum. De ce? Cum? Cand? Unde? Nu stiu. Dar incepe sa-mi placa nesiguranta ce pluteste in clipa ce bate precum inima la usa din fata ochilor mei...

3 ianuarie 2012

Clipe personificate de imprumut

Si rad asa cum rasul adevarat inunda lumea de fericire. Si intorc capul cu o miscare lenta, ca in filme, parul imi flutura usor in parti si te vad pe tine la masa alaturata. M-am oprit suspect din ras si m-am intors cu privirea la locul gol din fata mea. Ii spun prietenei mele ca trebuie sa inchid ca a venit mult asteptatul iubit al meu; insa mint-mint pentru ca tot singura sunt la masa. A fost nevoie sa mint pentru ca intalnirea fugara cu privirea lui m-a lasat fara alte cuvinte. Mi-e frica sa mai intorc capul....macar daca as fi vazut cu cine mai era la masa...daca era cu o femeie? si daca era cu o femeie ce? poate era mama lui, sora.....cea mai buna prietena...ultima varianta pe care gandurile o refuza este : o iubita...sau poate amanta...ma opresc si opresc si paharul cu vin care vroiam sa il duc la gura si ma bufneste rasul de mine, cat de departe ma poate duce valul... Si totusi iubitul meu n-a sosit.....ma incrunt putin dar incerc sa imi iau gandul si sa ma concentrez in continuare la cel ce se afla la masa din spatele meu. Dupa inca cinci sau ....zece minute de stat pe ganduri ...ma hotarasc sa-mi intorc privirea, de data asta mai indrazneata....dar cand colo ce sa vad......locul la acea masa.....era gol. Sa rad sau sa ma intristez. Aleg sa zambesc...intre timp a aparut si iubitul meu, cu o femeie la brat. Iar trebuie sa ma ascund dupa meniu, noroc ca este destul de mare. Nu mai este cu bruneta de ieri si de mult timp nici blonda care se afla dupa acest meniu imens, ascunsa......
Clipa vesnica a magiei a disparut. Paradoxal, dar adevarat. M-am trezit in parfumul florilor de iarna. Am incetat sa cant acel cantec ce-l cantam in fiecare an cand ma simteam singur si am ridicat ochii spre cer, privind praful magiei cum se ridica. As fi vrut ca doua perechi de ochi sa se uite spre cer in acest moment: tu si eu.
Insetat de focul amintirii tale incep sa ma trezesc din magia nemarginita la care speram si ma afund in gandurile mele...in care esti tu. Nu-mi place ce se intampla, dar tind sa cred ca-mi place sa-mi fac rau. Ma hranesc cu dureri, cu rani in suflet si imi sting setea cu lacrimi. Asa e viata sau doar eu? Asa li se intampla tuturor sau doar mie? Cu un rasuflu usor ma ridic de pe multimea de flori pe care le-am strivit....si da! nu era la figurat, chiar m-am trezit in parfumul lor/pe ele. Si incep sa cant si pe tine vazandu-te ca te bucuri de muzica mea.