21 ianuarie 2012

Punct si nimic mai mult

Clipe fara rost inchise in mine, in minte, in emotii in sufletul prafuit de amintirea timpului ce s-a scurs cronologic in mintea mea. Traiesc in mine, mint in mine .... raspund la intrebari ce nu au fost puse, pun intrebari ce nu au raspuns.... am vrut totul si am vrut si nimic. Nimicul a inceput sa reprezinte totul pentru mine. Vantul de afara incepe sa mi para mai cald si incep sa ma imprietesc cu ploaia. Respir aer inecat in parfumul altora si trec printre straini cu ochii inainte. Doar visele ma mai tin pe loc, aici, acum. De ce? Cum? Cand? Unde? Nu stiu. Dar incepe sa-mi placa nesiguranta ce pluteste in clipa ce bate precum inima la usa din fata ochilor mei...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu