23 martie 2012

Doar Eu.

Fara sa vreau aplic teoria timpului pierdut si ma pierd printre oameni cu mapa in mana. O misc in fata si in spate asteptand nerabdatoare la semaforul care tocmai a anuntat culoarea Rosu. Scot o oglinda repede din geanta sa-mi controlez rujul cu care m-am dat cu mare grija in dimineata asta. Insa intre timp se face verde fara sa observ si vad in oglinda chipul unei femei de varsta a treia care se uita urat la mine ca ii stau in drum. Grabesc pasul, este o zi importanta pentru mine si nu vreau sa las micile detalii sa ma supere. Incerc sa ma strecor prin multimea de oameni astfel incat sa nu calc pe nimeni pe picioare..si nu de alta, dar am tocurile cele noi. E prima oara cand le incalt si tare mi-e sa nu ma tradeze cumva. Mai ales azi.... Urasc trecerile si semafoarele.. Profit de ocazie asteptand la un alt Rosu si imi aranjez camasa in geamurile masinilor care trec. Intorc repede capul sa vad daca si de data aceasta o pereche de ochi sunt atintiti catre mine. Se pare ca nu si trec mai departe linistita.
Aleg sa mai scurtez din drum si trec prin parc...(va urma)             

II.

Invart ceasul de la mana sa vad cat arata ora (stiam ca imi e larg pe mana, dar m-am incapatanat sa il iau deoarece imi placea prea mult). Nu pot sa ajung cu o ora inainte, asa ca profit ca sunt in parc si ma asez pe o banca. Scot iar oglinda, parca obsedata de felul in care arat, insa de data asta ma privesc in ochi... Si simt ceva ciudat, simt ca o alta persoana ma priveste si acea persoana vrea sa imi spuna ceva, dar nu poate. Vad nori si lacrimi in ochi prin oglinda...imi vine sa sparg oglinda si odata cu ea mitul cu anii de ghinion. Nu-mi place ce vad si imi repet obsesiv in minte ca azi nu trebuie sa se intample nimic rau. Mana mi-o simt inclestata si nu pot sa imi dau oglinda din fata ochilor...ma doare capul si ii inchid. Un vant de primvara imi trece usor prin par si simt mirosul trecutului. Si am cunoscut destul de bine mirosul- tot trecutul mi-a trecut prin fata ochilor; anii de copilarie, prima iubire, primele lacrimi, reusitele din liceu....dar cu ce scop? Si la final imi vin in minte ochii mei din oglinda. De data asta aveau o culoarea nedefinita. Incerc sa ma trezesc din aceasta nostalgie insa ceva imi spune ca mai dureaza. Sa ma nelinistesc sau sa imi accept soarta? Am multe de invatat si parca ce invat acum nu se compara cu nici cea mai tare teorie, nici cu zece carti citite... (va urma)
                           

22 martie 2012

M-am indepartat de lucrurile ceresti pentru o perioada...am decazut in adancul trairilor intense, pline de pacat si fara prea multa logica. Am devenit un inger rau..nu mai pun intrebari, nu mai astept raspunsuri si explicatii. Si nu dau nimic. Vreau sa plutesc pe o apa limpede intr-o zi de Aprilie si sa visez la ceva ce nici nu am visat vreodata. Si plutind asa sa imi fac un plan fara reguli si obligatii, doar drepturi.



16 martie 2012

Ideea e ca nu este nici o idee...

Mi-ar fi placut sa cunosc in trecut unele persoane care le-am intalnit in prezent....

2 martie 2012

Arta de a nu intelege.

Gandesc pentru multi dar nu si pentru mine.. Simt un gol si acesta se aduna si se inmulteste, mai greu ca in matematica. Si nu sunt povesti, este pura teorie; 1+1=2 si nu POATE 2. E o teorie despre a avea doar doua optiuni, alb sau negru, da sau nu, ai castigat sau ai pierdut...e ca in dragoste: iubesti sau NU.
As schimba lumea, dar lumea mea. Acolo sunt multe ganduri care nu traiesc in armonie; vecini care se cearta, razboaie, o lume nebuna. Noroc cu eclipsele de muzica si parfum...ele calmeaza lumea si toate gandurile petrec ca niste betivi care cand se aduna sa bea sunt prieteni, nu dusmani.
Echilibrul este armonia perfecta si ordinea primara. Echilibrul este visul frumos la care viseaza toti "locuitorii" din lumea mea...
Si toate vin si toate trec si iar de la inceput, incepem un nou sfarsit. Vreau ceva nou si noul nu ma vrea. Singura solutie este ca toata lumea mea sa cada...sa moara toata gandurile, sa nasc altele si sa le manipulez dupa bunul plac...



Inceputul a reprezentat pana acum doar 3% ...... Razboiul incepe dinaintea inceputului; sfarsitul nu este o concluzie, este un " mai vreau".