11 noiembrie 2014

Poveste

Daca as spune ca povestea aceasta este din carti as minti. Dragostea nu vine fortat cum nici foamea mancand. Mereu am fost o fire pesimista si desi ma descurajam pentru ca iubirea ma ocolea, in ultima bucata din adancul sufletului speranta lucea ca o flacara slab nestinsa. Dupa dezamagiri continue ca la xerox, dupa nopti nedormite si planse s-a intamplat ceva. Si cum lucrurile bune vin subit, incet transformate in cele mai simple lucruri eu nici nu am bagat de seama. Era o dimineata ca toate celelale insa seara urma sa fie altfel; urma o seara lunga in care urma petrecerea de nunta a prietenei mele. Aveam o rochie rosie iar el un costum negru frumos asezat pe corp. Nu stateam la aceeasi masa dar ochii ni se intalneau pana m-a invitat la dans..nu inainte sa ia de la masa o floare mai rosie ca rochia mea si sa faca acel gest frumos, ca o invitatie la dans.
Dupa un an, aceeasi privire, a 1000a si ceva floare si acel dans, din cand in cand.

28 octombrie 2014

Inceputul ultimei scrisori

"Nu mai am cuvinte si m-ai intrebat daca ai fost buna la ceva.. da, sa ma lasi mereu fara cuvinte si nu zambi ca nu in sensul acela bun. Te-am considerat mereu frumoasa, buna, sincer si cu ambitia ta te-ai straduit sa imi arati contrariu..si nu pentru ca nu erai cum te credeam dar doar ca sa nu fie ca mine. Ambitia ta si orgoliu te-au ridicat in ochii tai dar nu si in ai mei. Ai vrut sa fi peste oricare alta si asta e bine; dar cand ai inceput sa fi peste mine si apoi peste noi doi am inteles ca este ceva ce depaseste relatia noastra: este vorba doar despre persoana ta.
Cand iti spuneam ca sunt nebun, nebun dupa tine ai ras si ti-ai luminat fata. Iti placea ce auzi desi imi repetai continuu sa fiu serios si imi stergeai speranta ca o sa ma intelegi, speranta ca o sa imi zambesti cu ochii sclipind de bucurie. Insa tu ma priveai de sus si atunci si in momentele in care eram suparat si lasam privirea in jos. 
Singurele momente in care te priveam de sus era atunci cand eram deasupra ta; iti placea sa opui rezistenta, iti placea sa te strang la pieptul meu ca sa imi simti inima batand, iti placea sa ma simti parte din tine. Imi spuneai ca niciodata nu te inteleg si da, aveai dreptate. Ce as putea sa inteleg de la un leu sau oricare animal de prada care il privesti din departarea si chiar daca ai avea mancare sa ii dai te prefera pe tine la cina? 
Mi-a placut la tine hotararea, misterul, felul in care stii sa iubesti..sau cel putin am crezut ca este un fel de a iubi.
....Te-am inteles desi nu te intelegeam. Paradoxal dar de fiecare data cadeam ca un sclav al pasiunii si al focului din ochii tai. Te aprobam desi nu ma obligai, te iubeam desi nu-mi dadeai motive, te doream desi nu insistai fiind deajuns doar sa imi arunci o privire.
Insa acum simt ca nu mai pot lupta, nu mai pot duce lupta cu tine, cu pasiunea asta care pe tine te hraneste si te satisface iar pe mine ma oboseste..."

Semneaza
Al tau suflet, ca din mine a ramas doar umbra.

16 octombrie 2014

Ce mai spui cand nu mai e nimic de zis

Si am ramas fara cuvinte, doar gandurile mai rasuna infundat prin mintea mea incurcata. Si nu e de rau, e despre tine, e de bine. Este ca un eseu despre prezentul perfect si viitorul promitator. Despre sentimentele frumoase ca un copil ce se mandreste cu jucaria lui.
Orice copil crede in povesti si eu cred desi nu mai sunt un copil..cred in ce am adica, cred in tine. In zambete daruite nu furate, in ce oferi nu ce astepti..
In povestea mea totul este perfect; pentru tine sunt doar eu, pentru tine e important sa ma vezi fericita. Pentru mine e important cum ma vad eu prin ochii tai; perfecta, ca niciodata.

 Daca nu crezi in povesti nici ele nu cred in tine.

26 septembrie 2014

Ganduri de seara

Te-am cautat peste tot. Strazile par tot mai reci si pasii mei rasuna tot mai adanc pe asfaltul inca umed de la ploaie. Ratacesc de un ceas...nu te gasesc, nu mi-e frica de nimeni si nimic, nu imi este frig, nu mai am baterie la telefon si este prima oara cand nu imi pasa.
Nu te gasesc si simt ca acel gol din suflet incepe sa imi inunde tot corpul pana devin transparenta..intr-o noapte slab luminata. Traversez pe rosu, traversez in nestire, tocurile imi urmeaza pasii, obosite, murdare, triste.
Nu te gasesc si ceasul sta in loc pana te zaresc. Nici oamenii nu mai trec pe strazi parca si ei tristi pentru mine. Nici stelele nu mai sclipesc mandre pe cer, nici vantul nu mai are curaj sa adie.
Unde sa te mai caut?
Sa disper, sa te uit, sa te inlocuiesc?

E banal, prin vene imi curge sange, defapt adevarul e ca tu esti cel mai sanatos sange care imi inunda corpul.

14 septembrie 2014

Cand zambim?

Cand vrei sa zambesti fa-ti o poza. Sau mai bine bei o cafea si iti faci mai multe poze..

Este vorba de acele momente simple fara pretentii si compromisuri. Cafeaua pe care o bei indiferent de ora si zambetul colorat de ruj sau nu, in care te regasesti.
Diminetile in care te trezesti devreme desi nu ai nimic de facut, serile in care nu conteaza la cat adormi si clipele pe care nu le cronometrezi pentru ca esti in vacanta.
Momentele alaturi de persoanele care au la randul lor zambete frumoase.

24 august 2014

Am ceva frumos...sufletul.

Stam fata in fata ca in sala de judecata. Am mintit, am fost un om rau, am gresit. Diferenta este ca am recunoscut si ca in fata mea am o oglinda.
Printre multimea de defecte trebuie sa ai ceva bun, ceva ce nu se altereaza in timp. Ceva palpabil sau nu; desi daca te gandesti la corp te dezamagesc, nu e acel lucru vesnic de care vorbeam. Deci gaseste altceva..
Stiu ca nu sunt cel mai perfect om dar:
-iubesc peisajele frumoase
-iubesc animalele
-iubesc clipele pline de efect
-iubesc sa cred in semne
Si printre multe altele:
-iubesc oamenii care au ceva frumos ca si mine...sufletul.

24 iulie 2014

Ce stim despre barbati

Camasa este impecabila, pantofii lucesc si sunt ca noi scosi din cutie, nu mai ramane decat sa isi puna ceasul la mana si sa isi dea cu parfum. Isi trece pentru ultima oara pieptanul prin par iar zambetul este la locul lui. 
Un barbat adevarat sau doar un cuceritor ieftin cu replici ca la carte? Sau mai bine spus....produsul femeilor din jurul lui sau un inamic care trebuie inlaturat inainte de a patrunde in lumea pura si roz a femeii?
Imaginea barbatului perfect (sa ne intelegem, barbatul perfect pentru fiecare) este pe atat de diferita pe atat de comuna. Ne dorim lucruri comune, banale, simple, dar cu un impact puternic. Si cine nu stie ca lucrurile 
cele mai simple sunt cele mai greu de obtinut...


Sa trecem la subiect: 
  1. Un barbat -ca daca spun adevarat, este deja pleonasm- nu insemna ca trebuie sa isi calce pe principii si sa lase capul jos in fata unei femei; nu asta ne dorim. O femeie isi doreste un barbat puternic care sa stie sa isi exprime punctele de vedere, sa nu o aprobe daca nu are dreptate, sa nu o ierte imediat cand greseste ci sa realizeze singura. 
  2. Un barbat este atragator si in pijama, trening, la plaja, la munte etc...mai ales imbracat in costum (indiferent daca are patratele sau nu-pentru ca patratelele pline cu respect si bun gust conteaza). Un barbat arata bine si in cel mai urat loc.
  3. Un barbat este mai mult sau mai putin romantic; romantisul lui este ascuns si il transmite mai multe prin priviri si fapte (nu prin declaratii infinite, cuvinte dulci ce provoaca diabet si...atat)
  4. Un barbat cand greseste recunoaste, dar nu isi lasa orgoliul la o parte. Mai exact, nu se da in spectacol si stie cum sa isi ceara scuze la momentul si locul potrivit. In fond, cat de rau ar putea gresi un barbat (adevarat)?
  5. Un barbat e artist in felul lui; muzica, desen, dans, arta culinara (de ce nu) etc. Pe langa faptul ca o femeie il priveste altfel, acest lucru inseamna pe langa o ocupatie in plus un mod de a privi viata-un caracter mai frumos.
  6. Un barbat stie ce e respectul si il aplica; de la tinutul usii in locuri publice si prezentarea unei femei intr-un mod elegant in fata prietenilor, pana la decizia de a pleca dintr-o relatie inainte de a deveni toxica.
  7. Un barbat cand iubeste nu se gandeste mai mult la el sau femeia de langa el; stie sa tina un echilibru si cand sa il incline intr-o parte si in alta.
  8. Un barbat se gandeste de mai multe ori inainte sa ia decizii si atunci cand o face nu aduce explicatii fara sens. De exemplu intr-o despartire nu jigneste, tipa sau minte pentru a iesi mai repede "cu camasa curata" ci este corect si spune adevarul chiar daca este dureros.
  9. Un barbat adevarat stie ca surprizele placute incanta orice femeie si nu se da la o parte cand este vorba sa surprinda frumos pe cineva. 
  10. Un barbat nu intelege femeie de langa el, dar compenseaza asta facand-o fericita.

La acestea se adauga desigur multe altele dar am sintetizat putin. Esti barbat, ai citit articolul si te regasesti in unul din punctele de mai sus sau .... in nici unul? Concluzia iti apartie.


P.S.: Si da! Conteaza ceasul de la mana.

23 iulie 2014

Despre tine

"Ma gandesc mereu la tine desi nu stiu cine esti. Esti visul meu de vara, ploaia de toamna si zapada de iarna. Vreau sa te chem si sa apari din nestire si sa nu mai dispari. Sa oprim timpul in loc printr-un sarut, sa imi pierd diminetile cu tine si serile sa mi le presari cu stele.
Oricine are un vis iar al meu doar langa tine vreau sa mi-l implinesc. Sa fii impulsul ce ma trezeste in fiecare dimineata devreme, zambetul ce ma hidrateaza si masa sanatoasa ce imi da energie..."
Si mi-ai astupat ochii cu mainile iar eu m-am prefacut ca nu stiu cine esti.
Parfumul te-a tradat, inima iti batea in ritmul pe care doar eu il stiu.
- Ce mai compui?
Eu acoperindu-mi foaia cu mainile incerc sa zic ceva dar ma intrerupe:
- Orice ai fi scris acolo sunt sigur ca ti se intampla. Poate inca ti se pare ireal dar...nu ma mai cauta, sunt al tau deja.

22 iulie 2014

Ganduri de iulie

Unii dintre noi luam tot ca atare orice intamplare si nu tinem cont de semne. Altii suntem parca responsabili sa gasim o explicatie pentru orice si suntem numiti de restul 'cei care gandesc prea mult'.
Dar cum poti ignora tot ce e in jurul tau? Cum poti trece pe langa primejdii cu sufletul in fata si nu iti opreste respiratia pentru o secunda? Toate la un moment dat se vor intoarce cand tu faci numai rau. Si ai sa ma contrazici ca rau inseamna sa dai in cap cuiva sau sa furi si tu nu esti un infractor sau criminal? Asa credeam si eu. Esti....infractor de suflete si sentimente..criminal in dragoste si armonie.
Ca un butoi in care curge de pe streasina picatura cu picatura ploaia torentiala ce s-a terminat acum cateva ore, ca un pahar in care te incapatanezi sa pui bere repede si mai multa desi stii ca spuma o sa iasa dupa aceea...asa se aduna tot raul care il faci.
Am gresit si n-am incetat sa gresesc. Am ras, am zis ca se poate si fara mine, m-am suparat, am avut momente in care am cedat, am facut alegeri gresite, am ignorat ce am vrut si am facut lucrurile fara sa tin cont de semne. N-am ascultat, am continuat si am facut tot ce am vrut cu sufletul indoit si fals regretand. Pana intr-zi cand acel butoi s-a umplut.
Important nu e sa fi unul din oamenii de care am zis la inceput, ceea ce conteaza este ca sa vezi unde ai gresit si daca ti se ofera sansa sa indrepti ceva...nu trece pe langa ea.
Pacat ca realizam ce am gresit cand deja pierdem ceva si nimic nu mai poate fi ca inainte. Este vorba despre momentul ala in care trebuie sa platesti tot ce ai stricat. Sa speli vasele la restaurant daca ai consumat mai mult de cat ti-ai permis.
E o pedeapsa si o sansa in acelasi timp?

22 iunie 2014

Am trecut de faza in care te cautam prin vise, am ajuns sa te cunosc si in realitatea asta ciudata

III.
 
Astazi este aglomerat ca in fiecare dimineata. Mi-am luat liber de la munca desi sunt sigur ca la urmatoarea invoire o sa fiu direct dat afara pe motiv de scuze inventate. Dar de data asta nu imi pasa, desi dragostea sau... obsesia pentru o femeie nu-mi platea ratele la banca.. dar in viata trebuie sa mai si risti decat sa regreti. Asta este alta discutie in care nu ma bag-nu prea ma pricep la vorbe desi in capul meu circula zilnic milioane.
De tot maruntul opresc si imi bag benzina desi nu am mancat nimic in dimineata asta. Oricum stomacul este umplut de un gol, paradoxal, plin. Este exact aceeasi senzatie pe care o ai la prima intalnire cand iti transpira mainile, vocea iti tremura si esti atat de stangaci incat nici nu esti in stare sa te prefaci si sa nu te faci de ras.
Intr-un final cuprins de ganduri, idei si filme in care principalul actor sunt eu, ajung la spital. Strecurandu-ma printre aglomeratia asta pe care am inceput sa o urasc imi gasesc un loc de parcare si parchez in graba mai prost ca o femeie. Trantesc usa masinii si grabesc pasii sa intru in spital ca un doctor gata sa intre in operatie. In fond, ma simt important cand imi fac loc printre pacienti si asistentele care se uitau la mine ciudat gata sa ma atace ca niste lei ce te miros de cand intri in cusca lor. Asa ca am sa le dau de inteles prin atitudinea mea: sunt "de-al locului". Dar distractia dabia acum incepe: cum o gasesc printre atatia pacienti? nici macar nu ii stiu tot numele...asta inseamna sa pleci la drum fara sa gandesti un plan si sa mergi la sigur. Ma opresc pe culoar, parea o sala de asteptare, ma sprijin de o masa care ma rugam sa nu se rupa.
Nu am stiu de ce m-am oprit tocmai acolo, la etajul 2 (in afara de faptul ca obosisem sa urc atatea scari) pana nu am vazut pe cineva cunoscut. Era ea, acea femeie frumoasa care imi intindea cafeaua in fiecare dimineata, iar de data asta parea ca are ceva angelic in spatele halatului alb de spital.

5 mai 2014

Mediocritate

Ai nevoie de ceva, iti lipseste ceva. Defapt stii dar nu vrei sa spui, sa te auzi, sa te acuzi..ajungi sa crezi ca sufletul tau frumos s-a patat de atatea regrete si pasi gresiti, ajungi sa te uiti in oglinda si sa intrebi cu ce ai gresit. Ca ti-ai dorit fericire si liniste..dar ce, ai uitat? in lumea asta nebuna nu exista vise frumoase si ape limpezi. Nu exista munti vesnic mareti sau oameni nemuritori. Ai uitat ca esti doar un visator care crede ca filmul de aseara este inspirat dintr-un fapt real.
Si te uiti din nou in oglinda si incerci sa te atingi, dar ce atingi este rece..ai sufletul prins in lanturi si astepti sa iti fie eliberat dar nu vine nimeni. Poti sa strigi cat vrei ca nimeni nu te aude; este la fel ca in cosmarul acela in care tipi si nu te auzi, in care alergi si stai pe loc. Este mai mult decat un cosmar pentru ca din realitate nu te poti trezi...
Pui tot ce ai mai frumos pe tine insa nu realizezi ca pui niste lucruri fara suflet pe un ... suflet.
De-ar fi numai oameni ca tine pe strada realitatea nu ar mai exista.

29 aprilie 2014

Am trecut de faza in care te cautam prin vise, am ajuns sa te cunosc si in realitatea asta ciudata

II.

E weekend si eu ma pregatesc sa iau masa de dimineata. E asa de bine sa te trezesti la 12 si sa zici ca e dimineata. Imi pregatesc bolul pentru cereale (asta obisnuiesc sa mananc numai in weekend, uneori chiar si prietenii rad de mine), ma duc la baie sa ma spal pe dinti si pe fata.
Si uite asa au trecut doua saptamani si eu tot nu am aflat ce s-a intamplat defapt cu Denisa. Nici nu am mai cumparat cafea de acolo de cand am aflat vestea in dimineata aceea. I-am povestit si mamei tot ce s-a intamplat si surprinzator nu a ras de mine dar a simtit ca sunt mai trist, confuz, ca lipseste ceva. Mi-a spus ca daca imi pasa atat de mult sa o caut...dar nu vreau sa par vreun obsedat. Ce sa fac? Sa ajung la spital si sa ii zic: buna..eu sunt..stii..eu luam cafea in fiecare dimineata de la tine si...am aflat ca esti bolnava si m-am ingrijorat...iar ea s-ar uita lung la mine, mirata si m-ar intreba: tu cine mai esti? Pentru ca intr-adevar poate nici nu stie cine sunt chiar daca imi zambea de fiecare data.
Si atunci mi-am amintit vorbele bunicului care mereu incerca sa ma incurajeze, poate mai mult pentru lucrurile pe care le regreta el ca nu le-a facut inainte sa moara. Si imi zicea asa:
Tu mereu ai fost nepotul meu preferat si am sa iti spun un secret: orice vrei sa faci in viata asta si nu ai intentia sa ranesti pe nimeni, nu ezita sa faci. Altfel o sa ajungi ca mine si o sa te intrebi "ce ar fi fost daca..". 
Iubirea e frumoasa chiar daca e doar iubire fata de corpul unei persoane asa cum e si iubirea doar pentru sufletul cuiva..nu stii daca cineva te vrea pana nu ii marturisesti si tu dorintele tale..nu iti fie frica sa spui ce simti pentru ca un om de calitate nu rade de trairile altcuiva..nu lasa pe altii sa iti schimbe caracterul tau frumos si baga de seama ca cine te va iubi inseamna ca l-a vazut. Si nu uita sa iti amintesti de vorbele astea de fiecare data cand te simti jos..ca stiu ca or sa fie si momente asa..
Si ma batea pe umar de fiecare data...
Asa m-am intristat si azi amintindu-mi de el; desi avea atatia ani era totusi un om modern. Nu trece mult timp de cand imi adunasem gandurile si ma ridic de pe scaun, las dezordine in urma si ma urc in masina catre spital. Poate de asta aveam nevoie, de o incurajare.

11 aprilie 2014

A fi

Si asta nu este numai pentru tine, este si pentru mine. Pentru cuvintele care nu ti le-am spus si totusi le cunosti, pentru inima mea care bate la fel ca toate inimile din lume dar are alt ritm. Pentru noptile ploioase in care ai preferat sa nu ajungi aici si ai stat in frig, pentru zilele insorite in care ai preferat sa te ascunzi de soare in loc sa il imparti cu mine.
Asta este pentru gandurile tale care se vor pierde cu cat esti mai departe de mine, pentru cum fugi de mine la fel cum fug eu de responsabilitati.
Si nu in ultimul rand pentru acele zile in care sunt nori dar nu ploua.


Si cand ochii tai ii vor intalni din intamplare pe ai mei,
Si totul in jurul lor va deveni incert, or sa iasa scantei,
Dar cum in vis patul meu nu este pustiu si gol
Cand ma voi trezi el ramane un obiect pentru un simplu decor.

Am vrut sa iti desenez pe inima dar nu ai vrut

As vrea mai multe clipe langa tine dar cu imprumut,
Si am invatat ceva, tu m-ai invatat,
Ce-i al tau e pus de-o parte iar eu te-am pastrat deja..ai uitat?

8 aprilie 2014

Am trecut de faza in care te cautam prin vise, am ajuns sa te cunosc si in realitatea asta ciudata

I.
Timpul trece asa de greu in aglomeratia asta urbana si pe jos de as merge tot as intarzia la munca. Dimineata e foarte greu sa te trezesti mai ales cand e ora 7. Nici sa mananc nu pot, nici sa imi beau cafeaua. Sau o beau in graba: imi pun cravata-iau o gura de cafea, imi pun un pantof-imi fac parul, imi pun celalalt pantof-mai iau o gura de cafea..si cam asa sunt diminetile mele.
Cu un astfel ritm nici weekendurile nu ma multumesc; vineri trece repede, sambata ca o furtuna iar duminica stau toata ziua cu gandul la ce am de facut luni. Sunt prea stresat recunosc, sunt prea pe fuga in lumea asta nebuna, sunt unul de-al lor si imi place. Imi place agitatia, imi place nebunia noptilor de vara cand lumea alearga si rade zgomotos, cand adolescentii se distreaza si atat. Ma plang dar ma plang degeaba, nici mama nu ma mai crede si rade viclean cand ma aude; defapt stie ca asa sunt fericit.
Si ramasesem la traficul asta nenorocit care ma alimenteaza zi de zi cu adrenalina, cu nervi, cu injuraturi.
Un baiat care vinde diverse imi bate in geam si il ignor...
Ajung la munca, parchez grabit; este ora 9:10, am intarziat si eu iubesc punctualitatea dar asta nu ma opreste sa alerg pana la magazinul din colt sa imi iau o cafea. Pe langa o cafea primesc si zambetul fermecator al vanzatoarei-o fata cu parul brunet si lung, inalta, parca venita de la tara gata sa indure viata asta de oras. Dar azi nu era ea...era proprietara.A fost un sentiment ciudat, ca si cum ai pe cineva zi de zi si cand dintr-odata nu mai este realizezi ce ai pierdut.
Cer cafeaua parca ezitand ceva iar femeia cu parul scurt si vopsit de culoare roscat observa:
-O dimineata grea nu-i asa? Asa este luni mereu la mine. Mai mult zahar? Si zambeste politicos in timp ce imi intinde cafeaua.
Ma uit la ea nedumerit. Intr-adevar este o dimineata diferita.
-Da...e greu cu trezitul devreme. Si schitez un zambet in coltul gurii. Dar...cum ii zice, fata care era in fiecare dimineata nu mai lucreaza aici? o intreb cu un ton de parca nu m-ar interesa si cu gandul ca probabil a dat-o afara la ce atitudine parsiva ascunsa avea proprietara in spatele zambetului.
-Aaa fata aceea Denisa..si isi schimba expresia fetei. Da, saraca...si pleaca capul catre standul de ciocolata. S-a imbolnavit si trebuie sa ma ocup eu de tot pana gasesc pe altcineva..
Cum poate sa fie atat de insensibila?o persoana adica..o angajata s-a imbolnavit si in loc sa ii pese de sanatatea ei ii pasa ca nu are cine sa stea la magazin? Dar nu ma mir si incerc sa nu-mi arat uimirea.
-Nu va suparati, dar ce a patit? spun eu putin ingrijorat si incerc sa nu ii dau de inteles ca mi-ar pasa.
-Eh, ce sa pateasca...a aflat acum ca are o boala incurabila. Acum ma scuzati mai am si alti clienti, sunt destul de suparata ca m-a lasat balta.
Ma dau doi pasi mai in spate si ma uit in gol pentru cateva secunde..Sunt indecis, nu stiu ce sa fac: sa ma duc la munca, sa intreb la ce spital este...nu! sunt nebun. Ce treaba am eu cu o necunoscuta, mai exact o vanzatoare care imi zambea si care probabil asa ii zambea fiecarui client, era doar amabila.
Nu mai pierd timpul si alerg catre birou insa tot cu gandul la zambetul din spatele aparatului de facut cafea am ramas si nu prea inteleg ce se intampla. Nici cafeaua nu are acelasi gust...

28 martie 2014

Scrisoare


"Dragule,

Iubeste-ma azi, iubeste-ma maine, iubeste-ma de parca lumea s-ar sfarsi la mine. Te las sa-mi faci ce vrei mai putin sa ma ranesti. Stiu ca nu iti pasa ca atunci cand ai castigat cei mai multi bani, dar zambetul meu e nepretuit. Stiu ca a fost mai important cand echipa ta preferata de fotbal a fost pe locul 1, dar pentru mine ai fost mai mult de atat...
Mai stii privirea mea care te urmarea in diminetile racoroase cand tu inca mai dormeai? mainile mele care se jucau lenese prin parul tau bogat..iar tu te prefaceai ca dormi doar ca sa te simti iubit.
Si spune-mi ca nu ai uitat cand ne-am cunoscut prima oara. Mainile tale nu stiam cum sa le atinga pe ale mele iar eu paream insetata de parfumul tau care si acum parca il simt pe pielea ta fina. Pasii tai m-au urmarit in umbra noptii si ambitia ta de a ma avea s-a transformat intr-o poveste in care zi de zi scriam cate o pagina.
Niciodata nu am inteles limbajul privirilor dar tu mereu il foloseai. Insa de fiecare data cand ochii tai ma cuprindeau simteam un fior si nu mai puteam sa scot nici un cuvant, eram sub farmecul tau.
De la tine am invatat multe; am invatat cum sa am rabdare, am invatat cum sa ma port cu lumea rea, chiar si cum sa ma apreciez mai mult pe mine. Cu tine am urcat in Rai si am coborat pe Pamant, cu tine am fost copil dar si un om fara prejudecati.
Acum, cand tu esti departe de aceste vorbe, cand vremea de afara e posomorata si ploile bat ritmic in geam m-am decis sa iti scriu aceste randuri.
Stiu ca nu este acelasi lucru si ca aceste cuvinte se vor raci pana ajung la tine dar ce este important ....nu sunt randuri de dragoste, sunt randuri despre dragoste."

Am pus punct si m-am semnat.

15 februarie 2014

Intins cu ochii deschisi, uscati, nu mai clipeste de ceva vreme. Patul e gol, sufletul e gol, paharul e gol. Drama vietii o traieste in propria camera in care parfumul ei a ramas pe perna. Nici o stea pe cer, nici un prieten la ora aceea. Nici o fereastra luminata, nici un suflet cald pe strazi. Foile pe care si-a varsat gandurile stau aruncate pe jos. Ii tremura mana si ridic incet creionul proaspat ascutit...
"Am pus suflet in tot ce am iubit, mi-am vandut inima fara contract. In lumea asta mare ai stiut tocmai tu sa ma lasi fara nimic. Mare dezamagire cand ai plecat in urma ta lasand un mare gol..cum ca am fost nebun, ca vroiam mai mult decat puteam da........
Nu mai am mina la creion si s-ar putea sa fie prea tarziu pana imi aduci tu altul.."
Arunca foaia pe pat si se duce in baie.lumini si umbre ii reflecta chipul in oglinda...dar nu chipul lui. O vede pe ea, ii vede ochii, buzele iar inima incepe sa ii bata mai repede, incepe sa respire zgomotos.se sprijina de chiuveta si cu un gest plin de ura vrea sa sparga oglinda. Toata puterea si a adunat-o in pumnul care ii tremura, tot pulsul, toata galagia pe care corpul o producea. Si atunci s-a prabusit fara suflare.devenea tot mai rece dar nu era singur, chipul din oglinda il veghea, ii zambea.

27 ianuarie 2014

Alegeri

Nu stiu de ce am venit la petrecere.. nu am chef sa dansez, nu am chef sa beau nimic, nici sa privesc pe cineva in ochi. Ma afund cu totul in telefon si incerc sa ma fac invizibil. Mai bine ramaneam acasa, dar se supara colegul meu de apartament pe mine; ultima oara nu mi-a vorbit doua saptamani..ce copil.
Dar cu ce scop am venit? Ce caut eu acolo? Nu cunosc pe nimeni, prietena nu am...probabil vroia sa rada de mine putin.
Au trecut mai bine de doua ore si eu tot pe acelasi scaun sunt, dar nici ca ma baga cineva in seama. Prietenul meu si-a gasit un grup mai vechi de cunostinte iar sa ma bag in seama cu cineva....slabe sanse. Nici macar o fata frumoasa sa o invit la un dans nu este; sau daca ar fi macar draguta, a venit insotita. Nu e nimic, m-am obisnuit sa fiu ignorat......
Mai trece inca o ora, deja se apropia de miezul noptii. Am fost doar pana la baie si am mai baut un pahar de vin. Incepusem sa ma plictisesc dar am observat ca nimeni nu pleca, nimeni nu se plictisea. Am auzind susotind la masa apropiata niste doamne ca asteapta interpreta serii si dupa aceea se duc acasa.
Ma facusera curios cu toate ca nimic nu ma mai impresiona la ora aceea, poate doar un fotoliu ca acel scaun era tare inconfortabil. Imi butonez in continuare telefonul cand...deodata se opreste muzica. Clar, acesta este momentul asteptat! mi-am zis oarecum ironic.
Incepe sa cante o melodie lenta iar pe fundal se aude o voce feminina mai mult decat placuta, parca era din alta lume. Intorc capul curios si am ramas mut de ganduri..era ceva ce oricine si-ar fi dorit; o femeie frumoasa, delicata, parul ei brunet ii acoperea umerii goi care luceau in lumina reflectoarelor iar ochii....pareau un ocean. Nu stiu ce canta, nu stiu cine e sau cati ani are, nu stiu nimic despre ea. Toata lumea dansa pe ritmul lent al vocii ei numai eu stateam pe acel scaun nemiscat si o priveam de parca il vazusem pe Dumnezeu. Era atat de frumoasa incat as fi fugit langa ea pe scena as fi luat o in brate si as fi fugit cu ea din locul ala plin de atatia straini. Atat de frumoasa incat as fi vrut-o doar pentru mine. Egoismul si pasiunea, tandretea si dorinta erau toate in mine, doar pentru ea. Era minunata, dar nici eu nu eram un om urat. Partea proasta este ca nu stiu cum sa fac sa ma observe fara sa o sperii.
Dupa ce termina de cantat toate melodiile la care am fost atent vers cu vers de parca ii sorbeam fiecare cuvant ce ii ieseau pe buzele perfecte si rosii, m-am indreptat catre masa ei.
-Stiu ce vrei, te-am vazut inca de la masa cum te uitai la mine. Spuse ea cu ochii in telefon.
M-a surprins recunosc, nu intelegeam ce crede, nu intelegeam ce gandeste.
-Nu inteleg la ce te referi....spun eu, in speranta de a-mi explica ea mai bine desi banuiam ce vrea sa zica.
-Ma consideri perfecta, ma consideri frumoasa, vrei sa fii cu mine....nu esti primul.
-Corect vreau sa fiu cu tine...vreau sa te cunosc mai bine.
-Frumusetea mea e un defect....
-Nu spune asta, este un dar!spun eu intrand in rolul unui consilier.
-La ce folos daca in curand boala o sa ma doboare? 
In acel moment intelesesem totul. Vorbea putin dar intelegeam multe.
-Cu atat mai mult vreau sa fiu cu tine. Ii spun eu plin de speranta.
Ea ridica ochii si ma priveste pentru prima oara.
-O sa suferi.
-As da orice sa sufar pentru o femeie ca tine decat sa fiu un mediocru langa o femeie care nu are nimic special.

A zambit usor si fara sa spuna nimic s-a ridicat de pe scaun si s-a indreptat usor catre usa. In acel moment am crezut ca am piedut-o insa fara nici o ezitare ea se opreste in dreptul usii intoarce capul catre mine si imi intinde mana. Stiam ca nu e loc de alte intrebari, stiam ca ne intelesesem din semne si priviri, alesesem deja. Nu am ezitat, nu imi mai pasa ca nu am venit singur, nu mai vroiam sa dau explicatii nimanui.
Am plecat cu ea.

16 ianuarie 2014

Nu esti ce vreau, dar m-ai convins


Nu este trecut de ora zece iar ea se plictiseste fumand o tigara tolanita pe fotoliu. Isi musca buzele in mod repetat iar rujul deja i s-a sters, rimelul i s-a scurs de la cele cateva lacrimi care au curs cand in timp ce asculta melodia ei preferata iar fondul de ten i-a ramas pe servetelul parfumat. Nici nu scrumeaza in scrumiera, nici nu ii mai pasa daca sta pe intuneric in camera ei. Vrea doar sa uite, vroia doar sa il vada...
Isi lasa capul pe spate, inchide ochii si incepe sa fredoneze incet si apasat melodia ce ii atinge sufletul de fiecare data cand este singura. Versurile sunt tot mai apasatoare, sunetele tot mai atragatoare, intunericul din camera devine un buchet de lumini....................
Tresare din fotoliu se uita in oglinda si nu ii vine sa creada: machiajul este refacut iar pe ea sta o rochie crem pe care nu stia ca o are.
Intoarce capul iar in loc de patul ei este o incapere mare, veche, o sala mare poleita cu aur ca cea din filmele vechi la care se uita cand era mai mica...si il vede pe el. Totul este ca o poveste pentru ea, ca un vis ce si l-a dorit.
-Imi acorzi acest dans? ii zambeste fermecator el.
-Normal, este tot ce mi-am dorit! spune ea convingatoare ca un copil.
Melodia ei preferata incepe sa cante iar ei nu se opresc din dans. Era langa ea, nu mai conta cum si in ce circumstante si asta ii dadea o stare de liniste. El o priveste in ochi asa cum niciodata nu a facut-o pana acum, ea se simte mai frumoasa si indrazneste:
-Si acum, ce urmeaza? Pana ieri nici nu te uitai la mine..spuse ea cu un zambet in coltul gurii.
-M-ai vrut si nu ai crezut ca o sa ma ai, acum sunt aici cum ti-ai dorit. Trebuie doar sa crezi in visele tale. Pana nu te-am cunoscut mai bine nu stiam ca esti ceea ce vreau, nici nu credeam. Dar tu mi-ai dat zambetul care nimeni nu mi l-a dat. 
Ei tot nu ii venea sa creada ce aude de la omul pentru care nici nu exista. Isi face curaj si spune:
-Vreau sa fiu cu tine! 
-Atunci vino cu mine. Spuse el cu o stralucire in ochi si ii arata cu degetul o usa ce dadea intr-o gradina plina de flori si un drum lung in zare.
Ea se uita la fotoliu in care a stat pana sa o invite la dans, cand la florile minunate din gradina. Nu a stat mult pe ganduri si a ales....
-Am spus ca vreau sa fiu cu tine,si de ar fi sa merg pe acel drum care nu stiu inca unde duce, cu tine nu mi-ar fi teama de nimic.

Nu a terminat ultimele cuvinte si au pornit amandoi spre visul ei iar in urma au ramas urme de foc......insa nu era focul dintre cei doi, era focul din camera ei. Un lucru era sigur: si-a sacrificat viata pentru visul ei; si-a sacrificat tigara uitata in mana dreapta in timp ce a adormit pentru a fi cu el in vis.