27 ianuarie 2014

Alegeri

Nu stiu de ce am venit la petrecere.. nu am chef sa dansez, nu am chef sa beau nimic, nici sa privesc pe cineva in ochi. Ma afund cu totul in telefon si incerc sa ma fac invizibil. Mai bine ramaneam acasa, dar se supara colegul meu de apartament pe mine; ultima oara nu mi-a vorbit doua saptamani..ce copil.
Dar cu ce scop am venit? Ce caut eu acolo? Nu cunosc pe nimeni, prietena nu am...probabil vroia sa rada de mine putin.
Au trecut mai bine de doua ore si eu tot pe acelasi scaun sunt, dar nici ca ma baga cineva in seama. Prietenul meu si-a gasit un grup mai vechi de cunostinte iar sa ma bag in seama cu cineva....slabe sanse. Nici macar o fata frumoasa sa o invit la un dans nu este; sau daca ar fi macar draguta, a venit insotita. Nu e nimic, m-am obisnuit sa fiu ignorat......
Mai trece inca o ora, deja se apropia de miezul noptii. Am fost doar pana la baie si am mai baut un pahar de vin. Incepusem sa ma plictisesc dar am observat ca nimeni nu pleca, nimeni nu se plictisea. Am auzind susotind la masa apropiata niste doamne ca asteapta interpreta serii si dupa aceea se duc acasa.
Ma facusera curios cu toate ca nimic nu ma mai impresiona la ora aceea, poate doar un fotoliu ca acel scaun era tare inconfortabil. Imi butonez in continuare telefonul cand...deodata se opreste muzica. Clar, acesta este momentul asteptat! mi-am zis oarecum ironic.
Incepe sa cante o melodie lenta iar pe fundal se aude o voce feminina mai mult decat placuta, parca era din alta lume. Intorc capul curios si am ramas mut de ganduri..era ceva ce oricine si-ar fi dorit; o femeie frumoasa, delicata, parul ei brunet ii acoperea umerii goi care luceau in lumina reflectoarelor iar ochii....pareau un ocean. Nu stiu ce canta, nu stiu cine e sau cati ani are, nu stiu nimic despre ea. Toata lumea dansa pe ritmul lent al vocii ei numai eu stateam pe acel scaun nemiscat si o priveam de parca il vazusem pe Dumnezeu. Era atat de frumoasa incat as fi fugit langa ea pe scena as fi luat o in brate si as fi fugit cu ea din locul ala plin de atatia straini. Atat de frumoasa incat as fi vrut-o doar pentru mine. Egoismul si pasiunea, tandretea si dorinta erau toate in mine, doar pentru ea. Era minunata, dar nici eu nu eram un om urat. Partea proasta este ca nu stiu cum sa fac sa ma observe fara sa o sperii.
Dupa ce termina de cantat toate melodiile la care am fost atent vers cu vers de parca ii sorbeam fiecare cuvant ce ii ieseau pe buzele perfecte si rosii, m-am indreptat catre masa ei.
-Stiu ce vrei, te-am vazut inca de la masa cum te uitai la mine. Spuse ea cu ochii in telefon.
M-a surprins recunosc, nu intelegeam ce crede, nu intelegeam ce gandeste.
-Nu inteleg la ce te referi....spun eu, in speranta de a-mi explica ea mai bine desi banuiam ce vrea sa zica.
-Ma consideri perfecta, ma consideri frumoasa, vrei sa fii cu mine....nu esti primul.
-Corect vreau sa fiu cu tine...vreau sa te cunosc mai bine.
-Frumusetea mea e un defect....
-Nu spune asta, este un dar!spun eu intrand in rolul unui consilier.
-La ce folos daca in curand boala o sa ma doboare? 
In acel moment intelesesem totul. Vorbea putin dar intelegeam multe.
-Cu atat mai mult vreau sa fiu cu tine. Ii spun eu plin de speranta.
Ea ridica ochii si ma priveste pentru prima oara.
-O sa suferi.
-As da orice sa sufar pentru o femeie ca tine decat sa fiu un mediocru langa o femeie care nu are nimic special.

A zambit usor si fara sa spuna nimic s-a ridicat de pe scaun si s-a indreptat usor catre usa. In acel moment am crezut ca am piedut-o insa fara nici o ezitare ea se opreste in dreptul usii intoarce capul catre mine si imi intinde mana. Stiam ca nu e loc de alte intrebari, stiam ca ne intelesesem din semne si priviri, alesesem deja. Nu am ezitat, nu imi mai pasa ca nu am venit singur, nu mai vroiam sa dau explicatii nimanui.
Am plecat cu ea.

16 ianuarie 2014

Nu esti ce vreau, dar m-ai convins


Nu este trecut de ora zece iar ea se plictiseste fumand o tigara tolanita pe fotoliu. Isi musca buzele in mod repetat iar rujul deja i s-a sters, rimelul i s-a scurs de la cele cateva lacrimi care au curs cand in timp ce asculta melodia ei preferata iar fondul de ten i-a ramas pe servetelul parfumat. Nici nu scrumeaza in scrumiera, nici nu ii mai pasa daca sta pe intuneric in camera ei. Vrea doar sa uite, vroia doar sa il vada...
Isi lasa capul pe spate, inchide ochii si incepe sa fredoneze incet si apasat melodia ce ii atinge sufletul de fiecare data cand este singura. Versurile sunt tot mai apasatoare, sunetele tot mai atragatoare, intunericul din camera devine un buchet de lumini....................
Tresare din fotoliu se uita in oglinda si nu ii vine sa creada: machiajul este refacut iar pe ea sta o rochie crem pe care nu stia ca o are.
Intoarce capul iar in loc de patul ei este o incapere mare, veche, o sala mare poleita cu aur ca cea din filmele vechi la care se uita cand era mai mica...si il vede pe el. Totul este ca o poveste pentru ea, ca un vis ce si l-a dorit.
-Imi acorzi acest dans? ii zambeste fermecator el.
-Normal, este tot ce mi-am dorit! spune ea convingatoare ca un copil.
Melodia ei preferata incepe sa cante iar ei nu se opresc din dans. Era langa ea, nu mai conta cum si in ce circumstante si asta ii dadea o stare de liniste. El o priveste in ochi asa cum niciodata nu a facut-o pana acum, ea se simte mai frumoasa si indrazneste:
-Si acum, ce urmeaza? Pana ieri nici nu te uitai la mine..spuse ea cu un zambet in coltul gurii.
-M-ai vrut si nu ai crezut ca o sa ma ai, acum sunt aici cum ti-ai dorit. Trebuie doar sa crezi in visele tale. Pana nu te-am cunoscut mai bine nu stiam ca esti ceea ce vreau, nici nu credeam. Dar tu mi-ai dat zambetul care nimeni nu mi l-a dat. 
Ei tot nu ii venea sa creada ce aude de la omul pentru care nici nu exista. Isi face curaj si spune:
-Vreau sa fiu cu tine! 
-Atunci vino cu mine. Spuse el cu o stralucire in ochi si ii arata cu degetul o usa ce dadea intr-o gradina plina de flori si un drum lung in zare.
Ea se uita la fotoliu in care a stat pana sa o invite la dans, cand la florile minunate din gradina. Nu a stat mult pe ganduri si a ales....
-Am spus ca vreau sa fiu cu tine,si de ar fi sa merg pe acel drum care nu stiu inca unde duce, cu tine nu mi-ar fi teama de nimic.

Nu a terminat ultimele cuvinte si au pornit amandoi spre visul ei iar in urma au ramas urme de foc......insa nu era focul dintre cei doi, era focul din camera ei. Un lucru era sigur: si-a sacrificat viata pentru visul ei; si-a sacrificat tigara uitata in mana dreapta in timp ce a adormit pentru a fi cu el in vis.