15 februarie 2014

Intins cu ochii deschisi, uscati, nu mai clipeste de ceva vreme. Patul e gol, sufletul e gol, paharul e gol. Drama vietii o traieste in propria camera in care parfumul ei a ramas pe perna. Nici o stea pe cer, nici un prieten la ora aceea. Nici o fereastra luminata, nici un suflet cald pe strazi. Foile pe care si-a varsat gandurile stau aruncate pe jos. Ii tremura mana si ridic incet creionul proaspat ascutit...
"Am pus suflet in tot ce am iubit, mi-am vandut inima fara contract. In lumea asta mare ai stiut tocmai tu sa ma lasi fara nimic. Mare dezamagire cand ai plecat in urma ta lasand un mare gol..cum ca am fost nebun, ca vroiam mai mult decat puteam da........
Nu mai am mina la creion si s-ar putea sa fie prea tarziu pana imi aduci tu altul.."
Arunca foaia pe pat si se duce in baie.lumini si umbre ii reflecta chipul in oglinda...dar nu chipul lui. O vede pe ea, ii vede ochii, buzele iar inima incepe sa ii bata mai repede, incepe sa respire zgomotos.se sprijina de chiuveta si cu un gest plin de ura vrea sa sparga oglinda. Toata puterea si a adunat-o in pumnul care ii tremura, tot pulsul, toata galagia pe care corpul o producea. Si atunci s-a prabusit fara suflare.devenea tot mai rece dar nu era singur, chipul din oglinda il veghea, ii zambea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu