5 mai 2014

Mediocritate

Ai nevoie de ceva, iti lipseste ceva. Defapt stii dar nu vrei sa spui, sa te auzi, sa te acuzi..ajungi sa crezi ca sufletul tau frumos s-a patat de atatea regrete si pasi gresiti, ajungi sa te uiti in oglinda si sa intrebi cu ce ai gresit. Ca ti-ai dorit fericire si liniste..dar ce, ai uitat? in lumea asta nebuna nu exista vise frumoase si ape limpezi. Nu exista munti vesnic mareti sau oameni nemuritori. Ai uitat ca esti doar un visator care crede ca filmul de aseara este inspirat dintr-un fapt real.
Si te uiti din nou in oglinda si incerci sa te atingi, dar ce atingi este rece..ai sufletul prins in lanturi si astepti sa iti fie eliberat dar nu vine nimeni. Poti sa strigi cat vrei ca nimeni nu te aude; este la fel ca in cosmarul acela in care tipi si nu te auzi, in care alergi si stai pe loc. Este mai mult decat un cosmar pentru ca din realitate nu te poti trezi...
Pui tot ce ai mai frumos pe tine insa nu realizezi ca pui niste lucruri fara suflet pe un ... suflet.
De-ar fi numai oameni ca tine pe strada realitatea nu ar mai exista.