3 septembrie 2015

Vorbe mici pentru ganduri mari

Si cum trec anii...ne uitam in fiecare zi in oglinda si daca chiar in acest moment ai face asta nu ai realiza cat te-ai schimbat.
Luna aceasta se implinesc 5 ani de cand am dat viata acestui blog. Mai cu lipsuri mai cu zile aglomerate de cuvinte, au trecut.
Am recitit ceea am scris, am ras de cuvintele nepotrivite, m-am uimit de gandurile pe care le-am avut in acel timp si am realizat ca m-am schimbat: inainte visam mai mult, aveam timp mai mult sa imi gasesc cuvintele dar acum..traim intr-o lume ingandurata si cand trecem unul pe langa altul pe strada daca ne-am asculta gandurile am crea un razboi in mintea noastra. Ne ocolim reci, ne privim fara a simti ceva.
O lume indiferenta, poate si rea, o lume care a uitat sa traiasca frumos si fara lucrurile materiale. Cand esti prins in dansul timpului nu realizezi. Dar daca ai avea o telecomanda sa opresti pentru cateva minute tot ce se misca in jurul tau iar timpul s-ar misca mult mai incet, poate atunci ai realiza..ti-ai da seama cat timp petreci cu cei dragi, cat timp pretuiesti natura, cat timp ai pentru tine. Si ti-ai dori sa faci lucruri pentru sufletul tau...
Ma intrebam de ce nu am mai scris recent si nu-mi gaseam raspunsul; acum l-am aflat dar daca nu faci si schimbarea atunci cand realizezi ce trebuie schimbat, cuvintele sunt in zadar.
Fa ce ii place sufletului tau pentru ca daca nu il impaci pe el, nimic nu are sens in lumea asta.

24 ianuarie 2015

Sperante in desert

Pacat ar fi sa nu te mai iubesc nu sa nu te mai vad. Iubirea pe care o port in mintea mea imi da sperante, ma hraneste cu energia de care am nevoie pentru a ma trezi dimineata, de a merge la munca si de a ajunge seara acasa..si de la capat.
Fara sperante ce am mai fi? Greieri fara glas, case fara usi sau chiar oameni fara amintiri. Si in desertul mintii e cel mai greu sa te pierzi. Am pus un pas pe nisipul fierbinte in ziua in care ai plecat. Soarele dogorea si imi ardea lacrimile ce imi curgeau pe obraz. Am zis ca nu se merita.. Mi-e frica de necunoscut, sunt un om ce am propriile mele principii, asa ca m-am intors in lumea asta rece.
Se spune ca uneori realitatea doare. Doare ca frigul ce te loveste iarna peste fata.
.........................................................................................................................
Dar ce ar fi fost daca nu te mai iubeam si totusi te vedeam mereu? In mintea mea ar fi fost un desert prin care tu nu trecusei vreodata. Sau o viata intreaga de amintiri ce le-as scurge prin ochii tai cand te-as privi. Un anotimp friguros s-ar petrece in corpul meu cand as trece mana prin parul tau..dar totusi eu am sperante, traiesc, iubesc.