29 iunie 2011

Forta timpului

Nesiguranta m-a trimis la tine..ca daca eram sigur, nu te mai alegeam. Dar in acelasi timp nesiguranta m-a adus unde sunt acum..sa inteleg ca drumul catre tine era in acest bar..stau singur la masa si beau; o masa mica retrasa spre un perete pe care nu se afla nici un geam. Asa ma simt acum.. inchis intre pereti, fara pic de lumina, de aer....toate mi le-ai luat tu..ai furat lumina de afara, iar acum ard in fata unui bec ce palpaie in nestire. Pe fundal canta o melodie pentru indragostiti..motiv pentru care mai iau o gura de alcool.....
Un strain de la masa alaturata ma intreaba cat este ceasul. Scot telefonul din buzunarul drept al sacoului si ii raspund: 23:20. Cu ocazia asta ma uit si la mesaje...ultimul fiind de la ea: "Lasa-ma in pace! Ne despartim!". Ma apuca un zambet ciudat si in timp ce intorc ochii catre usa, vad la masa alaturata doi indragostiti care se saruta cu foc...inlocuiesc zambetul cu o privire geloasa. Imi vine sa scot cheile de la apartament si sa i le arunc pe masa: "Nu e nimeni la mine sus...eu oricum o sa imi pierd noaptea in barul asta..si stati linistiti au fost multe nopti pline de pasiune la mine." Vad ca s-au ridicat sa plece...ii ignor si uit povestea cu cheile....
Cred ca trec doua ore de cand tot beau; nu tin cont de bani, de lumea din jur, de muzica sau daca mi-e cald sau frig. Gandul meu e tot la ea...la vremurile apuse de demult..insa in ciuda acestui fapt, parca o simteam acolo langa mine...parca stiam ca are sa vina sa ma ridice de la masa aceea, sa ma ia de brat si sa ma duca acasa..sa ma intinda in pat si sa ma mangaie pe cap pana adorm, iar de dimineata sa-mi pregateasca masa si sa imi dea o pastila de cap...dar n-avea sa vina...nici daca ar fi fost adusa cu forta la masa cu mine nu ar face nimic. M-ar privi cu dispret ca pe betivul de la coltul strazii ei si isi va da ochii peste cap batand din picior sa plece mai repede. Iar eu m-as simti ca un nimic...de la prea mult alcool simt ca sunt usor, simt ca zbor peste sufletele fericite din aceasta seara..peste iubirile ce aveau sa ia nastere in acel moment, pe cand eu eram tot....singur.
Dar ea nu e aici..nici nu stie ca ma gandesc la ea; sigur e in oras si se distreaza, petrece despartirea de mine; eu beau de tristete, iar ea sa ridice acum paharul cu prietenele, sa tipe si sa rada de fericire.
Baiatul de la bar nu ma scapa din ochi de la a treia sticla. Insa la fiecare pahar ii dau din cap, cu ochii fugind, aproband ca sunt bine.
Scot telefonul, clipesc si vad ca ceasul este...23:20.

23 iunie 2011

Paranoic

De ce e asa de greu sa te intorci din drum? de ce memoria iti este patate doar de amintiri tampite in care certurile erau la ordinea zilei? Si iar, si iar iti repet ca nu e bine ce faci si iar tipi si arunci cu lucruri de perete, poate numai sa nu le nimeresti in mine.
- De ce nu poti fi cel de cand te-am cunoscut?
- Nu-mi poti cere ceva ce nu am fost niciodata.
Spuse el cu un aer superior. Atunci am inlemnit. Am simtit ca am un strain in fata ochilor si nu stiam ce sa fac...sa fug, sa incerc sa il cunosc...e o ceata in mintea mea si nu stiu cat o sa dureze. Privirea imi e oprita la peretele proaspat lovit de farfuria ale carei cioburi sunt imbrastiate pe parchet. Se uita la mine cu o furie ce se alimenteaza cu gandurile rele ce ii inunda mintea. Am  vrut sa plec; simteam cum imi face prea mult rau.. prezenta lui in fata mea era una negativa. Si stiam ca avea sa il infurie si mai rau daca ii intorc spatele si plec.. dar aveam de ales .. unuia din noi trebuia sa ii moara sentimentele si gandurile in acea zi. Cineva trebuia sa cedeze si sa previna furtuna ce avea sa apara intre noi. Oricum el nu intelegea ca daca plecam, practic ii faceam o favoare. Vroia sa raman acolo, sa clarific lucrurile, chiar daca tipa la mine si eu eram cu ochii in pamant de frica sa nu faca vreo prostie. Insa nu m-am lasat si am schimbat privirea catre usa, iar pasii i-am marit. Am fugit pe usa ca sa nu ii mai vad privirea si am coborat scarile in graba, cu frica, cu un singur film in cap: acela ca o sa ma impiedic de ultima scara si o sa cad, un vecin ma gaseste intr-o balta de sange, a doua zi o sa apar la stiri si in ziare, iar el.....inchis in camera lui cu lunile, ochii rosii, plansi si inima batand cat mai incet.... insa ma rup de film si ajung in strada, inima-mi batea foarte tare, rasuflam in timp ce ma uitam in stanga si in dreapta dupa un taxi. Mi-l imaginam trantind usa si alergand dupa mine cu aceeasi ochi care-mi trezeau frica. Am gasit un taxi si m-am urcat. Am ajuns in fata blocului..am urcat scarile in graba, cu liftul imi era frica; respiram pe atat de repede pe atat de greu-si stiam ca am o usoara claustrofobie. Ma inchid in camera si imi amintesc ca telefonul meu era pe silentios. Il scot repede din pantaloni cu gandul ca m-a cautat in disperare, mesaje de amenintare in momente de disperare...dar...nimic.... disperata eram eu...de privirea lui si de gandul ca ar fi fost obsedat de mine, pe cand, eu eram cea obsedata.. de el, de trecut, de prezent, de tot.

21 iunie 2011

Diferente

Dezamagirea ar trebui sa duca la uitare si la inghetarea sufletului.
Nu am incredere in oameni si ma mandresc cu asta.
Nu cred in valoarea vorbelor si te privesc de sus cum dai din coada la niste vorbe spuse cu o voce dulce.
Te privesc de jos cand incerci sa te ridici pe scarile minciunii si ale zambetului fals.
Iti injectezi capul cu interes pentru ce misca in jurul tau, pe cand eu mi-l golesc in fiecare dimineata, cum uit visul atunci cand ma uit pe geam.
Te uiti pe geam si iti bagi ceva ca ploua, pe cand eu deschid geamul si trag in piept aerul curat.
Te bucuri cu ce ai, cand eu imi doresc mai mult.

18 iunie 2011

Fantezii eroice

Duminica, vara, ziua..banca din parc, carte, soarele racindu-si razele peste mine. Incerc de o ora sa trec la pagina urmatoare-dar ciudat, nu ma deranjeaza acest lucru. Se intampla totul de parca timpul s-ar fi oprit in loc, la tipul de pe banca alaturata..poate daca as trece la pagina urmatoare ceasul si-ar goni liniile si ar impinge minutele catre ore... pun picior peste picior, imi duc mana prin par si astept sa ma priveasca. In schimb el, si-a fixat privirea pe fetele acelea care se dau cu rolele si rad zgomotos..si le zambeste cu un aer fermecator...e chiar asa de plictisitoare o fata care citeste o carte in parc?sau care....incearca...trebuie sa  ma gandesc la ceva, dar repede pana nu se aseaza "intamplator" o pustoaica pe banca langa el pe motiv ca s-a accidentat sau ca a obosit. Singura miscare pe care am considerat-o cea mai utila si eficienta a fost sa ma ridic si sa ma duc langa el pe banca...dar nu oricum, asadar trebuia sa ma gandesc la ce efecte sa folosesc. Imi desfac picioarele incrucisate, pun semn la carte, desi am ramas tot la prima pagina; imi desfac parul prins in coada si imi iau un avant zgomotos sa ma ridic. E singurul moment in care isi intoarce privirea, chiar daca pentru doua secunde-cum te-ai uita la orice strain care iti trece prin fata, dar ....s-a uitat..si inima incepe sa imi salte in sus de emotii...ce copila. Zambesc pe sub buze, iar de m-ar vedea cineva, ar zice ca sunt nebuna. Nu m-ar deranja: sunt. Trag aer in piept si ma indepartez de banca, cu pasii de parca as pasi pe podium; ii zaresc profilul doar, el fiind preocupat inca de acele fete care rad continuu, parca in ambitia mea. Cinci pasi au trebuit ca sa ajung aproape de el, insa soarele isi face datoria sa imi rapeasca ochii atat de mult, incat o pata alba de lumina mi se pune ca o perdea peste ochi. Pentru un moment am calatorit in toata lumea... nu vedeam nimic, dar asa simteam..pentru moment am trecut prin toate starile, sentimentele, trairile.. pentru moment am fost si foc si apa, am fost orice si oricine pana sa...aterizez ca din vacanta, fara bagaje dupa mine, intr-un pat alb si un miros puternic de detergent.. Clipesc de doua ori ca sa fiu cea mai buna versiune a mea si incerc sa urmaresc zgomotul din incapere. Un barbat cu un halat alb si lung, ce parea ca a fost imbracat in graba cu el, deoarece pantalonii crem inchis sareau in evidenta. Blond si inalt..Tin gura deschisa cateva secunde pana reusesc sa scot un sunet si intr-un final zic, fastacita, fara sa tin cont ca era un necunoscut:
-Tu esti.....eroul meu..pentru ca m-ai salvat.
Expresiva, de parca as fi jucat rolul intr-un film, iar replica aceasta avea sa ma faca celebra.
Barbatul se opreste din ceea ce face, ca un hot prins furand din casa si se intoarce spre mine.
-Doar asta e datoria mea, domnisoara!
Si zambeste si incep sa derulez filmul din parc cu acele fete pe role. El era, zambetul ii era inconfundabil. Fac ochii mari, de parca mi-as da sufletul pe acel pat;incep sa ma lovesc de albul infinit...Pentru un moment am calatorit in toata lumea.....
uneori m-as rupe de realitate,
mi-as desprinde trupul de suflet;
dar nu stiu care doare mai tare dintre ele....
Mi-as scrie viata pe o foaie alba de Word in format A4.
Toate gandurile, sentimentele cele mai puternice dar si cele trecatoare si fara importanta in timp.
Mi-as chema ideile sa formeze un univers nou.
Mi-as deschide ochii in fata unei ferestre deschise.
Sa ma bucur de puterea literelor in fata monitorului meu.
Sa ma simt stapana peste degetele mele care plutesc in nestire pe tastele negre.
Sa dau Enter cand vreau, sa sterg, sa ma joc cum vreau.
Sa expun o viata inventata, sau sa spun adevarul..oricum nimeni nu si-ar da seama.
Tristetea: am deschis usa si am gonit-o, cu bagaje cu tot.
Acum trebuie sa plec..am intalnire cu fericirea la colt de strada, pentru o noua colaborare--afaceri.
Azi plec..nici toti trandafirii din lume nu ma opresc din drum. Spun adio tie, adio celor care erau langa mine cand eram cu tine, soarelui care rasarea prin fereastra mea, norilor ce-si scuturau lacrimile pe strada mea..spun adio clipelor apuse.
Uita-ma, uitarea e frumoasa..mai ales zambetul de dupa..

12 iunie 2011

Ea...

Sta la geam si isi priveste vecinii cum fug prin ploaie, cu privirile disperate, ochii mici si riduri pe frunte. Isi ascunde un zambet firav si in continuare urmareste cu ochii ei mici picaturile ce se scurg pe geam. Isi tine pisica in brate pentru ca ii e frica de tunete si fulgere. Ar deschide geamul sa stranga in palma un buchet de picaturi calde de ploaie...dar nu are curaj. Si imediat ii vine in minte ca asa a lasat si norocul sa treaca pe langa ea.. frica si timiditatea au reusit sa o ascunda dupa o perdea. Ceilalti nu au observat ca are nevoie de incurajari...straini ce trec prin fata vietii tale, se uita la tine, iar peste cinci secunde cat isi intorc capul, te-au si uitat...asadar, ea ce ar fi trebuit sa faca vazandu-se singura in multimea care nu se ferea din drumul ei si ii oferea priviri reci, mai reci ca iarna? Decat sa se retraga...acolo unde se simtea cel mai bine, unde simtea caldura care ii linistea sufletul si ii calma bataile inimii. Doar acolo, in spatele geamului, dupa perdeaua de picaturi de ploaie se simteam in siguranta..o simtea ca un scut ce o protejeaza de ce se afla dincolo, afara. Dupa ploaie a promis ca o sa iasa.. a promis ca isi pune ochelarii de soare si fuge prin lume cu privirea fixa, sigura pe ea si hotarata..poate doar un zambet siret..pentru intimidare...si daca nu reuseste? si daca un zambet perfect o sa o provoace capul sa si-l intoarca? nu v-a ceda; se va uita in oglinda inainte sa plece si va vedea ca si zambetul ei e perfect- nu mai are nevoie de altceva.

11 iunie 2011

Poti sa iei o mana de nisip sa ti-o arunci peste umar. Poate dorintele se vor implini. Poate nu..poate tu esti singurul raspunzator de ceea ce ti se intampla..poate nu..poate viata e de vina pentru orice bucurie sau dezamagire...poate nu...poate cei din jurul tau sunt vinovati....poate nu.....poate nimeni.

7 iunie 2011

Erou

E greu sa fii erou.Imbata-ti mintea in mii de idei intelese si absurde. Danseaza cu literele pe foaie, ofera trandafiri vocalelor si lalele consoanelor. Atinge o limita invizibila cu linia fina a degetului si bea din paharul fara fund al creatiei. Mangaie foaia cu o petala de nisip si o mana de valuri ale existentei. Scapa o picatura dulce a minunatei idei si lasa sa se topeasca. Sufla ca vantul peste gandurile tale si imprastie iluziile palpabile ale imposibilului.
Atunci te consider: erou.

Ceva

Iubitule, te-am visat aseara. Eram intr-o rochie alba, lunga si alergam pe un camp pictat cu flori parfumate. Alergam, zambeam, ma opream, respiram, clipeam si iar alergam. Te zaresc dupa umbra cuprinzatoare a unui copac batran; te vad, ma fac ca nu te vad, te ascunzi in continuarea, ma uit in jur, te bucuri ca nu te vad, iti intalnesc privirea, ochii ti se maresc, te ascunzi dupa copac. Cu pasii mici pe iarba uscata de soare vin catre tine. Iti simt parfumul deja, ma opresc, inchid ochii, respir adanc, deschid ochii, te ating, ma atingi, ma saruti.

5 iunie 2011

Zuppergirl

Plangi de parca lumea s-ar termina acum. plangi din toate incheieturile si nu te mai saturi. te hranesti cu lacrimi si ele cu tine.
Iti consum existenta intre patru pereti vopsiti, ilogic, in alb.